vineri, 31 decembrie 2010

F.C. Start vs Flakelf. Meciul Mortii

            Salutare! Asa cum apare in titlu, si dupa cum am spus si in ultimul articol, astazi voi scrie despre celebrul meci cunoscut in lume ca Meciul Mortii ( Death Match ). Povestea noastra incepe pe 22 iunie 1941, cand Germania declanseaza Operatiunea Barbarossa, si invadeaza URSS-ul. La scurt timp dupa asta, pe 19 septembrie mai exact, Kievul, unul dintre cele mai importante orase a Uniunii Sovietice, si locul de bastina a cunoscutei echipe Dinamo, cade in mainile nazistilor. Dinamo Kiev, este una dintre cele mai de succes echipe de fotbal, atat din URSS cat si din Ucraina, detinand recordul de trofee in ambele tari ( 25 respectiv 26 ).
Nicolai Trusevich
Odata cu declasarea ostilitatilor pe frontul de rasarit, campionatul  national de fotbal al URSS-ului, nu mai apuca sa fie dus pana la capat si se suspenda. Moment in care, cativa jucatori de la Dinamo Kiev se vor inrola in in Armata Sovietica, si vor merge sa lupte pe front, iar ceilalti jucatori ramasi vor participa impreuna cu restul populatiei la apararea  orasului Kiev atunci cand germanii vor fi "ante Portas". Dupa capitularea orasului, multi dintre ei ajung prizoneri de razboi, iar majoritatea sunt inchisi in Lagarul de la Darnita. La scurt timp dupa asta, prizionerii considerati inofensivi sunt lasati liberi in Kievul ocupat, iar ceilalti, daca nu erau executati, erau trimisi fie in lagare de exterminate fie la munca in Germania. Printre cei lasati liberi se afla si Nicolai Trusevich, fost portar la Dinamo Kiev, si unul dintre membrii fondatori a echipei FC Start.
          Bun! Acum hai sa vedem cum sa format mai inainte mentionata FC Start. Totul incepe atunci cand Iosif (Jozef ) Kordik, un mare fan al echipei Dinamo, se intalneste cu proaspat eliberatul, Nicolai Trusevich. Kordik, era un ceh moravian cu origini gremane, cea ce il facea, cum spun nazistii, un Folksdeutsche, lucru ce ii aduce functia de director al Brutariei Nr 3 din oras. Ii ofera lui Trusevich, care intre timp traia pe strazi, un post de maturator in brutarie, si ii propune in acelasi timp infiintarea unei echipe de fotbal, cu fosti membrii ai echipei Dinamo. Astfel in primavara lui 1942, Kolia Trusevich incepe cautarile fostilor colegi. Primul pe care-l gaseste este extrema Makar Goncharenko, care era ascuns in casa fostei sale soacre, si impreuna cu acesta ii gasesc pe: Tiutchev, Kuzmenko, Komarov, Putistin, Klimenko, Sviridovski (Тютчев, Кузьменко, Комаров, Путистин, Клименко, Свиридовский..), si pe inca 3 fosti jucatori ai lui Lokomotiv Kiev, ( Balakin, Sukharev si Melnik ).
A team photo of FC Start.
FC Start
 Noua echipa infiintata va avea echipamentul de joc compus din tricouri si jambiere rosii, iar sorturile albe, ceva asemanator cu echipamentul nationalei URSS-ului. Dar asta nu inseamna ca si-au ales special culorile, ci pur si simplu altceva nu aveau. Doar aceste echipamente au fost gasite printre daramaturi, de catre Trusevich si Pustin.
            Echipa va lua numele de FC Start, ca un semn de nou inceput, intra in campionatul local de fotbal, si sustine primul meci  pe 7 iunie 1942, in compania concitadinei Rukh ( Rukh in traducere = "Miscarea" ), echipa care apartinea lui Georgi Shevtsov, un fost fotbalist si un apropiat al nazistilor. Deznodamatul meciului a fost un 7-2 pentru FC Start. Aceste doua echipe s-au mai intalnit o data pe 16 august, iar de data aceasta scorul a fost si mai usturator, un 8-0 pentru echipa Brutariei. Un alt meci castigat la scor mare, il are si in fata echipei Sport ( o alta echipa ucraineana ), meci terminat 8-2 pentru FC Start. Dar in afara acestor meciuri cu echipe locale, FC Start, a mai sustinut si o serie de meciuri internationale:
21.06 FC Start 6-2 Garnizoana maghiara (dupa unii meciul s-a terminat 7-1).
Stadionul Zenit. Azi se numeste Start
28.06 FC Start 7-1 echipa unei unitati germane de altirelie.
05.07 FC Start 11-0 Garnizoana romana.
12.07 FC Start 9-1 o echipa de muncitori ai cailor ferate (echipa germana).
17.07 FC Start 6-0 PSG ( in alte publicatii e trecut RSG ), o alta echipa germana.
19.07 FC Start 5-1 MSC WAL (o echipa maghiara).
21.07 FC Start 3-2 MSC WAL. O confuzie, probabil intre MSC WAL si GK Szero. E posibil sa fie unul si acelasi meci, ambele din aceeasi tara , acelasi scor dar nume si date diferite de joc. Aici si aici meciurile sunt date putin diferit...
26.07 FC Start 3-2 GK Szero ( echipa maghiara)
06.08 FC Start 5-1 Flakelf (echipa  germana).
          In toate meciurile jucate, FC Start nu cunoaste infrangerea, iar acest lucru ii fac pe nazisti sa nu o priveasca cu ochi buni. De teama  ca victoriile echipei sa nu influenteze in vreun fel populatia ucraineana, si sa slabeasca moralul trupelor Germane, li se propune "brutarilor" o rejucare cu Flakelf, lucru pe care ucrainenii il accepta. Nazistii puteau scapa rapid de problema lor, pur si simplu printr-o executie rapida, dar prin metoda asta riscau sa faca din ei niste eroi martiri, ceea ce putea intoarce totul impotriva lor.
Afisul in care se anunta
rejucarea
Asa ca , pe 9 august 1942, e progamat un meci intre cele doua echipe, meci care va avea loc pe Stadionul Zenit (locul unde FC Start se antrena). Dar de data asta meciul are o alta importanta, nu mai era un simplu meci. Orasul era impanzit de afise, iar stadionul avea o paza foarte stricta. Germanii doreau ca FC Start sa piarda meciul in fata a mii de ucraineni. Pentru asta nazistii au trecut si la ultimatuuri, amenintand jucatorii ucrainieni ca daca vor castiga acest meci, si urmatoarele din campionat vor fi ucisi. In ziua meciului "brutarii" au fost vizitati la vestiare de catre arbitrul meciului, un ofiter SS, care ii roaga sa respecte regulile si sa isi salute oponentii cu "salutul nazist". Dupa plecarea "arbitrului", in vestiarul echipei s-a lasat nelinistea. Toti erau constienti de consecintele grave care implicau acest meci, iar unii de teama au sugerat o evadare in masa, altii sa piarda meciul. Se mai spune ca imediat dupa asta, soseste in vestiar si o delegatie romana, aducand cu ei un cos cu fructe si urari de noroc. Intr-un final se hotaresc sa intre in teren sa joace,  si sa o faca pe bune. Dupa cum era de asteptat, jucatorii ucrainieni refuza sa dea "salutul" soldatilor si oficialilor nazisti, ba dimpotriva, isi duc mana la inima si striga toti FizcultHura (un slogan sportiv sovietic), moment in care aproape tot stadionul se ia dupa echipa si striga acelas slogan. Partida incepe, si incepe dur, cu multe duritati din partea germanilor si cu un arbitru "orb" la faulturile grosolane pe care jucatorii Luftwaffe le faceau. Spun "jucatori Luftwaffe" pentru ca  Flakelf reprezenta aviatia germana. La un moment dat un jucator german il loveste pe portarul Trusevich in cap, lasandu-l inconstient, si il impinge cu tot cu minge in poarta, astfel Flakelf  inscrie primul gol. "Aviatorii" incep sa joace din ce in ce mai urat, cu tineri de tricou, deposedari din spate, si de cele mai multe ori intrand la om si nu la minge, iar arbitrul ca la inceput, ignora tot. Si cu toate acestea, FC Start reuseste pana la pauza sa inscrie de 3 ori, facand 3-1 pentru ei.
          In pauza, echipa a mai avut parte de vizitatori. Primul fiind chiar Shvetsov, care sugera jucatorilor sa arunce meciul, iar la scurt timp a fost urmat de catre un ofiter SS, care la fel ca Shvetsov propunea pierderea meciului si sa se gandeasca la consecintele castigari acestui meci. A doua repriza incepe si ambele echipe inscriu cate doua goluri fiecare, ducand scorul la 5-3 pentu FC Start. Dar lucrurile nu s-au oprit aici! Cand meciul se apropia de sfarsit si deja ucrainieni nu mai puteau pierde meciul, fundasul Klimenko, i-a mingea, bate toata defensiva germana, umileste portarul, si  in loc sa lase mingea sa treca le linia porti, se intoarce si o trimite spre cercul de la centrul terenului. Moment in care ofiterul SS care a fost desemnat arbitru, a fluierat  finalul meciului inaintea timpului regulamentar.
            La cateva zile dupa meciul cu Rukh de pe 16 august, jucatorii echipei FC Start sunt arestati de catre Gestapo, sub pretextul ca ar fii membri ai NKVD-ului. Unul dintre ei moare sub tortura, iar 8 sunt trimisi in Lagarul de la Syrets, lagar aflat la Bobi Yar, undeva langa Kiev. In perioada asta mai mor impuscati inca 3 jucatori, printre care si Nicolai Trusevich capitanul echipei. Se zica ca in momentul executiei Trusevich, sa ridicat in picioare si a spus: "Sportul rosu nu va muri niciodata".
           Aceasta intamplare e preluata de catre sovietici si folosita ca propaganda anti nazista. Practic  denumirea de "Meciul Mortii" e dat de catre sovietici. Au mai trecut putin si la "romantarea" povesti, raspandind zvonul ca nazistii din dorinta de a arate suprematia rasei ariene, obliga jucatorii lui Dinamo sa joace cu o echipa militara germana, dar cu conditia sa piarda, ca de nu vor fi ucisi. Jucatorii ignorand amenintarile, castiga meciul si suporta consecintele. Imediat dupa meci sunt arestati si executati prin impuscare. Dar de fapt, in realitate doar 4 jucatori au murit, iar ultimul meci nu a fost cu Flakelf ci cu Rukh, cel disputat pe 16 august si castigat de FC Start cu 8-0. Adevarul e ca despre acest Meci al Mortii exista multe variante. Unii cred ca aceast episod e doar un mit, alti cred mai mult decat este adevarat, dar un lucru este sigur, ca aceasta poveste nu are un happy ending, doar un final tragic. Ce-i drept, nici sovieticii nu s-au lasat mai prejos! Putin stiu ca ceva mai tarziu, cand Armata Sovietica ajunge la Nurnberg, Stalin ordona executia prin spanzurare a unui oficial si a unor jucatori  de la 1. FC Nurnberg, plus demolarea tuturor cladirilor ce apartineau clubului.
Trei dintre supravetuitori
            Despre acest meci sau scris o gramada de carti si articole, s-au facut chiar si filme. Dintre ele, cel mai cunoscut e Escape to Victory, pe care marturisesc ca l-am vazut si il recomand sa il vedeti intr-o dupa-amiaza. E chiar interesant! Iar in distributie se afla actori ca Michael Caine, Bobby Moore, Max von Sydow sau Sylvester Stallone, pana si cunoscutul fotbalist Pele joaca un rol in film.
        Acestea fiind zise, inchei si eu ce am de spus. Mai ramane se va anunt ca pe data viitoare voi scrie despre Cupa Mitropa, si evolutia echipelor romanesti  in aceasta competitie. Numai bine pana data viitoare!


Monumentul dedicat celor de la FC Start.
Se afla in fata stadionului Start.

vineri, 24 decembrie 2010

Special de Craciun

Avand in vedere ca astazi e o zi speciala pentru noi toti, m-am gandit sa postez ceva diferit. Ceva care sa evidentieze cea ce se apropie. Si anume Craciunul! De acea am afisat o serie de videoclipuri cu colinde celebre si melodii de Craciun. Sper sa le ascultati! Nu imi mai ramane altceva de facut decat sa va urez, auditie placuta! 



















Fie ca sarbatorile de iarna sa va aduca pace si bucurie in suflet. Craciun Fericit tuturor!  



P.S. Pentru cei interesati de OINA cititi articolul precedent!

miercuri, 22 decembrie 2010

Oina, un sport national


         Salutare! Probabil trebuia sa incep cu un titlu sub forma de intrebare, ceva de genu: "E oina un sport national?", ca la cum e promovata, numai sport national nu il poti numi. Si e pacat! Pentru ca vrem sau nu, oina e un joc nascut pe pamantul nostru si cu reguli dezvoltate de-a lungul timpului de catre noi, romanii. Pana si in S.U.A., unde baseball-ul, joc care isi are oririginile in oina noastra ceva mai "primordiala", este considerat sportul national al americanilor si tratat ca atare. Diferenta dintre cele doua e ca oina noastra e un joc mult mai complex si mai placut decat baseball-ul.
         Ea, oina, este atestata documentar in 1364, in timpul domniei lui Vlaicu Voda, si isi are originile intr-o indeletnicire mai veche a romanilor, si anume pastoritul. Ar mai fi si ipoteza ca acest joc ar fi unul razboinic, cu atac si aparare, dar multe expresii si denumiri folosite in joc sunt specifice activitatilor pastorale, de exemplu: capitanul de echipa se mai numeste si baci, bastonul este numit bata, intrarea in teren se numea intrarea la strunga, jucatorul prins la mijloc - jucator la strunga, sau jucatorii de la prindere - pascari ori echipa de pascare.                           Prima descriere a jocului dateaza din anul 1875, asta multumita folcloristului A. Lambrior, care scria:

“Hoina se joaca intre mai multi baieti. Mai intai se aleg doi, care joaca mai bine, si se numesc baci; apoi ceilalti se prind in ceata unuia sau altuia dintre baci, dupa placul lor. Se pun doua semne departate unul de altul ca de trei prajini. Una din cete se oranduieste prin sorti la bataie si alta la pascare si se aseaza dupa vointa la unul din capetele departarii. Fiecare cetas bate mingea halita de baciul celei potrivnice, numai o data, si dupa ce a batut, sta gata sa fuga pana la semnul pascutului si se repede indata ce a vazut mingea batuta mai departe. Scaparea cetei de a nu cadea la pascut sta in ducerea pana la semnul de impotriva si intoarcere la locul lor, fara ca vreunul dintre acestia sa fie lovit cu mingea de vreun potrivnic.

Uneori ceata intreaga asteapta cele trei batai ale baciului: la cea dintai se duc, la a doua se intorc si la a treia, care-i si cea mai puternica, fuge baciul si se intoarce ... Asa merge inainte jocul pana cand cei de la pascut, sau prind mingea din cuc sau lovesc pe unul din cei mai slabuti la fuga si la paza ...”, 

iar primul concurs organizat de oina a avut loc in 1893, cand primaria Bucurestiului amenajeaza un teren special pentru acest sport, numit La Sosea. Astazi pe locul unde era terenul La Sosea, se afla Institutul Geologic Bucuresti.
         In 1898, Spiru Haret, pe atunci ministrul invatamantului, formeaza o comisie de 6 profesori de educatie fizica, care aveau drept scop uniformizarea diverselor reguli ale jocului si elaborarea unui regulament oficial. Un an mai tarziu decide ca oina sa se joace in scoli la orele de educatie fizica, si tot el organizeaza primul concurs anual de oina ( 9 mai 1899 ). Concurs castigat de Liceul Nicolae Balcescu din Braila.

“Noi, Ministerul Cultelor si Instructiunii Publice, avand in vedere de a se da in scoala o mai mare dezvoltare exercitiilor fizice fara care educatiunea tinerimii nu poate sa fie nici completa, nici armonica. Avand in vedere ca pentru a se atinge acest scop, printre alte mijloace, unul din cele mai eficace este si acela de a se cultiva jocurile care dezvolta forta, agilitatea, curajul si initiativa individuala.

Decidem:

Se instituie concursuri anuale de joc de oina pentru elevii scoalelor primare si secundare, scoalelor normale si seminariilor...”. Monitorul Oficial din 15 aprilie 1899.  

Incepand de acum, practicarea oinei ia amploare, iar cresterea numarului de practicanti si ridicarea valorica a sportivilor, plus rafinarea tacticii jocului, a dus la aparitia unor contradictii in regulamentul de joc. Drept urmare in 1902 si in anii ce vor urma, Ministerul Invatamantului, va organiza niste comisii care vor imbunatatii regulile de joc, lucru ce va duce la dinamitizarea jocului facandu-l totodata si mai usor de inteles. In 1912, odata cu infiintarea FSSR ( Federatiei Societatilor Sportive din Romania ) apare si Comisia de oina ( parte componenta a FSSR-ului ) care va sprijini infiintarea cluburilor si asociatiilor sportive. Societatea "Turda" va organiza in 1924, prima competitie inercluburi ( competitie patronata de FSSR ), unde vor participa 22 de echipe. Campioana a fost echipa Bucurestiului.

      In 1932, s-a infiintat Federatia Romana de Oina, care nu a supravietuit mult timp. Dar in 1942, datorita faptului ca activitatea era prea slaba pentru a se reinfiinta o federatie distincta, oina va fi anexata Federatiei de Gimnastica, astfel va lua nastere Federatia de Gimnastica si Oina. Perioada de dinainte si din timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, a dus la un regres peste competitiile de oina, iar dupa razboi sa incercat niste resuscitari  ale oinei, dar firave. Abia pe 29 iunie 1949, Partidul Muncitoresc Roman a adoptat o decizie favorabila reintroducerii oinei, iar mai tarziu, in cadrul "Daciadei" s-au organizat intreceri de oina. Si cu toate acestea, oina nu a putut fi salvata de la uitarea care s-a asternut peste ea.
Teren de oina
Pentru cei interesati intrati aici
Astazi exista in lume doua federatii de oina, una la Bucuresti ( din 1989 ) si cealalta la Chisinau, dar, pentru a se putea infiinta o federatie internationala e nevoie de minimum 3 membri. Datorita eforturilor facute de FRO ( Federatia Romana de Oina ) pentru inernationalizarea sportului nostru national, Serbia e pe cale sa implementeze oina si sa isi creeze primele structuri. Printre tarile  care au manifestat un oarecare interes fata de oina mai sunt si: Ucraina, Germania, Japonia, Irlanda, Franta, S.U.A., Bulgaria, Australia sau Rusia (dar aici exista ceva semne de intrebare ). Ar fi minunat sa vedem un campionat mondial de oina, nu? Dar pentru asta trebuie multa munca si mult sprijin. Un oarecare sprijin ar fi cel mediatic! Daca marile ziare de sport de azi ( presa a 4-a putere in stat ) ar pomenii periodic, catusi de putin acolo, despre oina, ar insemna mult pentru acest sport pe plan national. Asa s-ar putea inzdraveni un sport care are mare nevoie de putina notorietate, si ar crea si oarecare imagine pozitiva pentru ziarul respectiv ( ar putea fii cunoscut ca ziarul ce promoveaza sportul nostru national). Aici tin sa amintesc de Pamfil Seicaru si Stelian Popescu, care in calitate de directori ai cotidienelor "Curentul" si "Universul", au patronat competitii cu trofee care le purtau numele. Concurenta dintre aceste doua ziare a dat un ajutor nesperat oinei, care era intr-o decadere datorita noilor sporturi importate. De exemplu fata de fotbal, oina era un adevarat David impotriva lui Goliat, numai ca in povestea asta uriasul este cel care  invingeDin pacate astazi, e mai rau ca odinioara! Sunt unii tineri care nu stiu, sau nu au auzit macar de cuvantul oina, daraminte sa ii mai intrebi de regulile jocului. Si e mare pacat ca tu roman fiind, sa nu stii ceva acolo despre un sport despre care se zice ca e si sportul nostru national. 

" Oina e penultima la buget


Sportul national incaseaza cu 3.000 de lei mai mult decit codasul bridge, cel mai bine finantate sporturi fiind atletismul si canotajul. Boxul a reintrat in ring pentru virtuale medalii viitoare.
Fara nici un medaliat in anul 2007, atletismul romanesc ramine campion national in ceea ce priveste bugetul. Federatia condusa de Sorin Matei a primit si anul acesta cea mai mare suma de la Agentia Nationala pentru Sport: 8.060.000 de lei, din care 7.600.000 de la bugetul de stat, restul provenind din veniturile proprii ale ANS. In clasament urmeaza Federatia Romana de Canotaj (5.173.000), cea de handbal (4.000.000) si cea de gimnastica (3.880.000).
Considerat sport national, oina "se zbate" in coada ierarhiei, primind de la stat numai 46.000 de lei, cu 3.000 mai mult decit federatia de bridge, care incheie topul, dar cu 9.000 mai putin decit forul de snooker sau de scrable.
"56% din suma totala a bugetului alocat federatiilor a fost impartita unui numar de 11 foruri cu potential olimpic confirmat si cu sanse sa obtina performante la Beijing. Alte 3 federatii care au sansa de calificare la Jocurile Olimpice, handbal, lupte si polo, au primit 13%, ramurilor cu traditie si larga audienta - baschet, volei, rugby, tenis - le-a fost repartizat 16% din total, iar federatiile olimpice de iarna cu obiectiv de calificare la Vancouver au primit 6%. Alte 34 de federatii si-au impartit restul de 9%, asigurindu-le astfel functionarea si participarea la competitii pe plan national si international. Federatiile de aikido, golf, table si fotbal nu au solicitat sume de la bugetul de stat", a declarat directorul ANS, Mihai Capatina.
Desi nu are deocamdata nici un sportiv calificat la Olimpiada, forul de box se regaseste, la impartirea bugetului, printre federatiile cu sanse la medalie, fiindu-i alocati 2.395.000. Situatia este asemanatoare si in cazul halterelor, care au primit 2.360.000 de lei, desi presedintele Nicu Vlad a afirmat ca la Olimpiada nu sint sanse pentru podium.
Bugetul alocat de Guvern anul acesta sportului romanesc este de 72 de milioane de euro. "Majoritatea banilor se indreapta cu predilectie catre necesitatile federatiilor, sumele pentru investitii sau reparatii capitale fiind mult mai mici", a spus presedintele ANS, Octavian Bellu. Agentia Nationala pentru Sport a reusit sa obtina de la Guvern alte 11 miliarde de lei vechi pentru organizarea unor evenimente sportive majore.
Astfel, Federatia Romana de Tenis va primi 7 miliarde de lei vechi pentru organizarea meciului de Cupa Davis Romania-Franta, forului de polo ii vor reveni 3 miliarde pentru turneul de calificare de la Oradea, ultimul miliard urmind a fi cheltuit de Federatia de Handbal pentru gazduirea turneului preolimpic de la Bucuresti.
Top bugete
  1. Atletism - 8.060.000 lei
  2. Canotaj - 5.173.000
  3. Handbal - 4.000.000
  4. Gimnastica - 3.880.000
  5. Kaiac-canoe - 3.400.000
  6. Rugby - 3.355.000
  7. Scrima - 3.140.000
  8. Lupte - 2.550.000
  9. Box - 2.395.000
    Haltere - 2.360.000   ". Cotidianul, 25 ian 2008
Si nu e prima data cand "pretuim" asa mult oina! Spre exemplu, fata de noi, finlandezii, si-au reconstruit din amintiri sportul lor national pesapallo ( joc inrudit cu oina). Doar ca sa pastreze vie traditia.

- Campionatul National
- Cupa Romaniei
- Supercupa Romaniei
- Campionatul National de Juniori

Echipele mai cunoscute care activeaza in aceste competitii sunt ACS Straja Bucuresti ( fosta Dinamo si actuala echipa a jandarmeriei ) si ACS Frontiera Tomis Constanta ( echipa politiei de frontiera ). Totusi echipa cu numarul cel mai mare de campionate castigate nu este nici una dintre ele, ci Avantul Vorona, de 24 ori campioana. Ultimul Campionat National la adjudecat Frontiera Tomis Constanta, iar Biruinta Gheraiesti e detinatoarea Cupei Romaniei. 

                     Videoclip de la Festivalul International al Sporturilor Traditionale 
                                                        Inrudite cu Oina
                                                                   Partea I

                                                                     Partea a II-a

Prinre marile personalitati care au iubit acest sport, amintim pe Mihail Sadoveanu, Avram Iancu, Nicolae Iorga, Alexandru Davila, Take Ionescu, Ionel TeodoreanuMarin Preda, Fanus Neagu, Vasile Conta si Ion Creanga ( elevi fiind, ambii au intarziind de la o festivitate deoarece jucau oina), Demostene Botez ( a fost si arbitru de oina ) si multi altii.
In incheiere va anunt ca data viitoare voi vorbi de celebrul Meci al Mortii, iar cei interesati de oina puteti inte pe adresa.... federatiaromanadeoina.ro

                                                     Pana data viitoare numai bine!

joi, 16 decembrie 2010

CAO, echipa care a castigat campionatul in doua tari diferite

       Greetings everyone! Asa cum am promis ultima data, astazi voi incerca sa scriu despre istoria unei echipe, care in decursul vietii sale a realizat niste lucruri uimitoare si o performanta greu de atins. Spun "in decursul vietii sale" pentru ca astazi, din pacate, clubul nu mai exista, pierind in negura timpului si a uitarii.
         Asa cum Banatul le are pe Repensia si Chinezul, asa cum Oltenia o are pe Universitatea, asa si Crisana o are pe CAO! Da oameni buni, astazi vom vorbii despre Club Atletic Oradea, sau CAO mai pe scurt. Ea este celebra echipa care a castigat campionatul in doua tari diferite, performanta atinsa in lume doar de Rapid Viena, care  in urma Anschluss-ului ajunge sa joace in campionatul Germaniei, castigand atat campionatul ( 1941 )  cat si Tschammerpokal ( 1938 ). Pentru cei ce nu stiu, Tschammerpokal, este cupa Germaniei, iar asta e numele competitiei din acea perioada. Bun! Acum sa revenim la surprinzatoarea noastra CAO,  o adevarata perla a Crisanei. Totul incepe inaintea Primului Razboi Mondial, mai exact in 1910, cand la Oradea ( pe atunci in Austro-Ungaria ) se pun bazele primului club de de fotbal din oras. Club care pana in 1920 a jucat doar pe plan local si regional.
        Odata cu 1921, cand campionatul Romaniei incepe sa se joace in sistem nou, intra si CAO in Divizia A, unde in sezonul 1923-1924, ajunge in finala, pe care totusi o pierde cu 4-1 in favoarea Chinezului Timisoara. Dar inainte de a continua, hai sa explic putin pentru cei ce nu stiu ce insemna  acest sistem nou. Competitia se desfasura in campionate regionale, iar castigatoarele acelor campionate se infruntau in Turneul Final, intr-un sistem eliminatoriu. Acum gata, sa revenim la echipa oradeana.
        Dupa cum spuneam, ajunge sa joace finala in 1924, iar anul urmator castiga din nou campionatul regional,astfel calificandu-se la Turneul Final unde, este eliminata in sferturi de catre Brasovia Brasov. In 1932, Club Atletic efectua primul sau turneu  in afara tarii ( Franta si Elvetia ), avand un bilant pozitiv de 6 victorii, 2 egaluri si 4 infrangeri, plus un golaveraj foarte bun de 41 la 21. Datorita succesului din primul turneu, in anul urmator clubul decide sa mai faca unul, dar de data asta prin Franta si Africa de Nord, unde, reuseste ca in toate cele 25 de partide sa nu cunoasca infrangerea, castigand 21 de meciuri si 4 terminandu-le la egalitate, avand si un golaveraj exceptional de 110 la 23. In perioada 1932-1938, CAO sa alflat in permanenta  in partea de sus a Diviziei A,  ajungand in 1933, pe locul 2 la 1 punct de primul loc al Seriei II, loc ce o ducea in finala campionatului, iar in sezonul 1934-1935, pentru a doua oara in istorie ajunge vice-campioana a Romaniei Mari. Si cu toate astea, parcursul bun al echipei in Divizia A se opreste in 1938, cand la finalul sezonului retrogradeaza. Asta  pana in 1940, cand odata cu Al Doilea Razboi Mondial si prin Dictatul de la Viena, puterile Axei au fortat Romania sa cedeze Ungariei jumatate din Transilvania. Astfel CAO, aflandu-se in aceasta regiune, v-a juca in Nemzeti Bajnoksag I ( campionatul Ungariei ) pt 3 sezoane, pana  in 1944, sub numele NAC ( Nagyvaradi Atletikai Club ). In primul sezon ( 1941-1942 ) se claseaza pe un loc 5, dar incepand cu sezonul urmator incepe sa faca performanta, devenind vice-campioana, iar in 1943-1944 ajunge campioana a Ungariei, fapt care a adus mare suparare marilor forte din Budapesta, deoarece pana acum nici o alta echipa din provincie nu castigase titlul in Ungaria. Abia dupa 19 ani o alta echipa din provincie v-a reusii performanta asta, iar lucrul cel mai important e ca, Club Atletic a castigat campionatul la 13 puncte de locul 2, si asta in detrimentul unor echipe precum Ferencvaros TC sau Ujpest FC, echipe care dominau Mitropa Cup si pe care le puteai compara oricand cu Real Madrid. Trebuie sa specific si faptul ca in primul sezon Iuliu Bodola este ales jucatorul campionatului iar in ultimul sezon distinctia ii revine lui Francisc Spielmann-Sarvari,ambii de la CAO.
Fac o paranteza si specific faptul ca echipa Ferar Cluj ( echipa ce va disparea fuzionand cu CFR Cluj prin 1948 ),a jucat si ea un sezon ( 1943-1944 ) in Nemzeti Bajnoksag I, sub numele de Kolozsvari Atletikai Club, si care va termina campionatul pe locul 3, jucand totodata si finala Cupei Ungariei, pe care o pierde in fata lui Ferencvaros TC.

Daca mai e ceva de spus in legatura cu perioada asta din campionatul maghiar, asta ar fii, faptul ca marele Ferenc Puskas a debutat ca jucator intr-un meci cu CAO, chiar la Oradea, el jucand atunci pentru Kispest AC ( Honved de mai tarziu ). Avand in vedere ca am pomenit de un fost mare jucator al Realului, vreau sa ma revansez fata de FC Barcelona si pomenesc ceva si de ea, si anume, ca Nicolae Simantoc care a activat la Club Atletic, este si primul roman din istorie care a jucat pentru clubul Catalan.

        Dupa razboi, in 1945, CAO va revenii in Romania si isi va schimba numele in Libertatea Oradea, jucand sub acest nume in Divizia A pana in 1948, cand isi schimba numele in ICO ( Inteprinderea Comunala Oradea ). In anii in care a jucat sub numele Libertatea, echipa nu prea a avut mari performante, terminand pe locurile 8 respectiv 6, dar in sezonul 1948-1949, sub noul nume ICO, castiga campionatul la 5 puncte de locul 2, astfel realizand acea performanta incredibila, prin castigarea campionatului in doua tari diferite.
Echipa campioana in Ungaria
In 1951, echipa isi mai schimba odata numele, de data asta in Progresul, cu care reuseste un loc 3 chiar in anul respectiv, iar de aici intra intr-o panta descendenta, ajungand pe un loc 6 in anul urmator, si un loc 11 din 12 echipe in 1953, ceea ce ii dadea totusi speranta ca va scapa la barajul de mentinere in Divizia A, lucru ce sa si intamplat pana la urma, rananand in prima divizie in urma meciurilor de baraj. Dar bucuria a fost de scurta durata, deoarece in 1954, retrogradeaza pentru a doua oara in Divizia B. Totusi in ciuda faptului ca a retrogradat,echipa reuseste sa ajunga finalista a Cupei Romaniei ( 1955 ), competitie pe care o  si castiga un an mai tarziu. In 1956, reuseste o noua promovare in Divizia A unde termina pe un loc 8, iar de aici incolo va alterna intre prima si a doua divizie, retrogradand din nou in 1958, schimbandu-si numele in CS Oradea,iar mai apoi in 1961, in Crisana. Mai reuseste o promovare in 1962, dar retrogradeaza din nou la finalul sezonului de Divizie A ( 1962-1963 ), iar odata cu retrogradarea si echipa dispare desfiintandu-se.
                                  Aici sunt cateva segvente dintrun meci din 1942, disputat
                                                        intre CAO si Ferar Cluj


     In segventele de mai sus se poate vedea si vechea tribuna a Stadionului Orasului, din Cluj, construita in 1911 si mutata in 1960 la Campia Turzii, unde se afla si in prezent. Pe acest stadion activand si, nu mai putin cunoscuta Universitatea Cluj.
Imaginea actuala a tribunei
 Profit de faptul ca am ajuns la capitolul stadioane, si amintesc de stadionul Municipal din Oradea, stadion care a fost construit in 1924, si in care CAO isi sustinea meciurile de acasa. Astazi stadionul poarta numele unei foste glorii a echipei, si anume Iuliu Bodola, dar
 la Club Atletic, pe langa Bodola,  au mai jucat si alte nume mari precum: Iuliu Baratky, Francisc Spielmann ( golgheter al Ungariei in 1944 ), Emil Berkessy ( care la fel ca Nicolae Simantoc, a jucat la FC Barcelona ), Mircea David, care  a devenit celebru datorita unui meci al Romaniei contra Italiei  (14 apr. 1940 ), unde la sfarsit meciului italienii fascinati de calitatile sale l-au poreclit Il Dio. Printre altii se mai afla: Gheorghe Vaczi ( golgheter al Romaniei in 1949 si 1951 ), Lorant Gyula ( component al echipei de aur a Ungariei ), si lista poate continua mult si bine cu Iosif Petschovschi, Francisc Ronnay ( cel care a inscris primul gol din istorie pentru nationala Romaniei in 1922 ), sau fratii Covaci ( Nicolae si Stefan ).
            Mai trebuie totusi mentionat, a nu se face confuzie  intre Crisana Oradea ( CAO ) si Crisul Oradea ( FC Bihor ), echipa care va purta la un moment dat si ea numele de Crisana. Crisul Oradea fiind doar o continuitate a fotbalului oradean dupa disparitia mult mai titrate CAO, ele avand atat culori diferite ( alb-verde pentru CAO respectiv rosu-albastru pentru Crisul ) cat si ani diferiti de infiintare ( 1910 / 1929 ).


         In incheierea articolului va anunt ca data viitoare cand voi mai posta, voi face o exceptie de la regula si voi scrie putin despre sportul nostru national, OINA. Si ca sa se inteleaga mai bine ce performanta mare a obtinut Club Atletic Oradea, castigand cele doua campionate si mai ales in Ungaria, intr-o perioada cand aveau un super campionat , cu super echipe si cand se forma acea generatie cunoscuta in lume ca Magic Magyars sau Mighti Magyars, va las sa cititi un articol din The Guardian, in care spune despre marele Jimmy Hogan si de celebrul meci Anglia- Ungaria din 1953:



How total football inventor was lost to Hungary

It is 50 years since the Magic Magyars shattered England's invincibility. Norman Fox remembers the Lancastrian who inspired the rout but was treated as a traitor
Fifty years ago next Tuesday, English football's castle crumbled. On a dank afternoon at Wembley, Hungary finally ended England's unbeaten home record against continental opposition. But it was worse than that. The defeat was by a humbling 6-3 and not only had the "Magic Magyars" shown themselves to be superior in everything from ball skills to tactics, they opened England's wounds even wider by dedicating the historic victory to an Englishman.
Sitting in the stands was a 71-year-old, white-haired little Lancastrian surrounded by athletic-looking young men. His name was Jimmy Hogan and the youths were Aston Villa juniors he was still coaching. If ever there was a prophet without honour in his own country it was Hogan and, poignantly, shortly after the game ended, the president of the Hungarian Football Association, Sandor Barcs, said: "Jimmy Hogan taught us everything we know about football."
English FA officials were doubly mortified. The match had seen Ferenc Puskas and his superb team humiliate England; now they were hearing that Hogan had planted the seeds not only of a Hungarian football revolution but one that had spread across the whole of Europe. Hardly any wonder that many years later England's captain, Billy Wright, told me: "There were people who were of a mind to call Jimmy Hogan a traitor."
In fact Hogan was a patriot and admirer of the way English football had been played before his work, and that of his Austrian friend Hugo Meisl, showed its flaws. His coaching was based on ball mastery which in 1953 was seen to be deficient in the English players, just as it is today. Throughout his long career he never asked anyone to do anything that he himself could not achieve, but his standards both of skill and morality (he was a devoted Roman Catholic) were so high that when he did return to England to manage Aston Villa and Fulham in the 1930s and coach at Celtic, the senior players, feeling inferior, argued that they had no need of his teaching.
Curiously, Hogan himself had taken up football in the early 20th century without family encouragement. His parents had left Ireland to find work in the Lancashire cotton industry. Jimmy's father wanted him to become a priest but football won the argument. In a fairly modest career he played for Burnley, Bolton, Fulham and Swindon as a skilful inside forward. It was a summer tour of Holland with Bolton that persuaded him to take up coaching. Bolton easily beat Dordrecht and he vowed to go back and "teach them how to play". In his early 30s he did indeed return to become the youngest-ever British coach to take up a permanent position on the continent.
He soon realised that the continental players had a different attitude from those in England. They said it was up to them to get themselves fit, what they expected of the coach was not the typical British notion that stamina would win in the end and that being deprived of the ball all week would make them all the more hungry for it on Saturday. They demanded to know how to improve their ball skills and how to use them to produce effective teamwork. Hogan was teaching Total Football generations before Johan Cruyff and Franz Beckenbauer brought that term into the game's language.
In an adventurous career, he taught thousands of young players in Holland, Austria, Hungary, France and even Africa. In many cases he helped them develop into outstanding internationals and, in some instances, become world famous coaches, including the West German manager Helmut Schoen whom he coached at Dresden and who called him "a shining example for the coaching profession".
The outbreak of the first world war found him coaching in Austria. On the day war was declared he was woken at dawn and thrown into prison. He remained an internee for the duration but was allowed to go to Hungary where he worked with the MTK club who formed the basis of the national team that would develop into the great side of the 1950s. However, when the war ended he returned to England and was told that men who had suffered financially as a result of the war could claim £200 from the FA. He was almost destitute but when he went to London the secretary, Frederick Wall, opened a cupboard and offered him a pair of khaki socks:
"We sent these to the boys at the front and they were grateful." The unsubtle message was: "Traitor."
The highlight of his career was working with Meisl to produce the Austrian Wunderteam who lost by only 4-3 to England at Stamford Bridge in 1932. Even so his message that English football was about to be overtaken was ignored. In the end he came back to Britain as a manager but returned to his real love, coaching. At Celtic one of his pupils was Tommy Docherty who says Hogan was his greatest influence, as does Ron Atkinson, who was taught by him at Villa, and the Irish winger Peter McParland who was among the "boys" with him on that portentous day at Wembley.
After the 1953 defeat the English press campaigned to have Hogan involved in restoring English football but, wrongly, he was considered too old. He died in 1974 aged 91, still a patriot but with good cause to be bitter.
· Prophet or Traitor? by Norman Fox is published by The Parrs Wood 


                        Mult noroc pana data viitoare! Peace!