joi, 24 martie 2011

Au început înscrierile

1000 de români pasionaţi de fotbal, peste 2000 de km şi peste 40 de zile de desfăşurare, acestea sunt coordonatele Drumului Mingii.
Cei 1000 de romani, sustinuti de legende ale fotbalului romanesc precum Balaci, Belodedici, Cartu, Camataru si Bumbescu îşi vor dovedi ataşamentul faţă de valorile Fotbalului Adevărat mergând câte 2,5 km cu mingea la picior. De pe margine îi vor susţine toţi cei care cred în fotbal.
Ne oprim din mers la Finala Cupei României, unde unul dintre cei 1000 va fi cel care va da pasa de start alături de legende. Astfel, suporterii vor arăta unei ţări întregi că îşi doresc fairplay, dedicare şi pasiune atât pe teren, cât şi în tribunele stadioanelor.
Am dat startul înscrierilor pe 16 martie, iar primul participant va porni la drum pe data de 16 aprilie, din Timişoara către Lugoj. Drumul Mingii va trece prin oraşele Timişoara, Craiova, Piteşti, Brăila, Galaţi, Piatra Neamţ, Bistriţa şi se va opri la Braşov pe data de 25 mai.
Cei care doresc să ia parte la Drumul Mingii sunt invitaţi să se înscrie pe site-ul www.fotbaladevarat.ro. Ce trebuie să faci pentru a fi unul dintre cei 1000 de participanţi?

  • Creează-ţi un cont
  • Completează profilul cu datele cerute
  • Alege tronsonul pe care vrei să participi 
  • Scrie motivaţia pentru care vrei să să te alături cauzei
  • Promovează-ţi profilul şi strânge puncte

Toţi ne dorim Fotbal Adevărat!

                                                                                    Guest Writer: chinezu.eu.

   <<< Pentru mai multe detalii intrati pe chinezu.eu>>>
                                                                                                

vineri, 18 martie 2011

Hidratarea in sport

Indiferent ca parcticati fotbal, tenis, jogging sau fitness, hidratarea organismului este foarte importanta. Ce trebuie sa bem in timp ce facem sport?
Sunt importante trei lucruri: cantitatea lichidului consumat, compozitia acestuia si gustul.
Principalul scop cand ne hidratam este sa inlocuim apa pierduta prin transpiratie. Dar acesta ne ajuta totodata si la scaderea temperaturii corpului si scaderea ritmului batailor inimii (un efect al deshidratarii). Tineti minte cand va e sete sunteti deja deshidratati! Deci ce trebuie sa bem in timpul ce facem efort fizic?
Apa! Apa este cel mai bun lucru de consumat pentru a inlocui fluidele pierdute in urma efortului si a caldurii? Pai apa e buna dar nu cea mai buna. Problema ca e ca apa satiface cel mai bine setea. Daca nu ne va fi sete probabil ne vom opri din baut dar organismul are nevoie in continuare de lichide pentru a compensa pierderile.
Deci care e alternativa? Bautura consumata trebuie sa contina saruri, ceea ce va mentine pentru mai mult timp senzatia de sete, marind astfel consumul.
In timpul efortului fizic sustinut, muschii consuma carbohidrati, deci organismul are nevoie si de asa ceva pentru a compensa pierderile. In timpul antrenamentului sau meciului se recomanda consumul de carbohidrati cu o rata de 30-60 grame pe ora. Bauturile de sport din comert contin 6-7 % carbohidrati (glucoza). Acest nivel nu ar trebui sa fie depasit asa ca probabil o combinatie intre apa si “sport drinks” ar fi buna.
Dar un factor important este gustul! Nu poti bea ceva care nu-ti place. Poate este greu sa bei numai apa. Asa ca orice bautura care te face sa bei cu placere (si astfel sa inlocuiesti pierderile de fluide din organism) este recomandata.
Concluzia:
· trebuie sa beti lichide regulat inainte, in timpul si dupa meciul de tenis
· alegeti bauturi care sa contina aproximativ 70-1266 mg sodiu (sare) si 14-17g carbohidrati
· alegeti o bautura gustoasa!



                                                                                   Guest Writer: Alex Marcu
                                                                                   18.03.2011
Pe Alex Marcu il mai gasiti la:

luni, 7 martie 2011

Carmen, Campulung Moldovenesc si alte chestii interesante

      Salutare prieteni! Dupa primele doua articole pe care le-am scris pe acest blog, am spus ca intr-o alta zi voi continua sa demontez acel lung sir de acuzatii la adresa Stelei. Si se pare ca acea zi tocmai a sosit! Poate trebuia sa fac asta mai devreme, sau poate trebuia sa mai astept?! Nu stiu! Am tot amanat acest articol pentru ca eu vroiam sa scriu doar despre lucruri ceva mai importante din fotbalul romanesc si mondial, decat sa comentez pe marginea unor acuzatii si insinuari, mai mult sau mai putin fondate, aruncate inspre Steaua si nu numai. Asa ca astazi, "acum ori niciodata", am sa ma opresc din drumul meu si am sa raspund acelor acuze date de catre acei suporteri, care dupa parerea mea gandesc prea partinitor ca sa poata fi fair play. In toate articolele mele de pana acum am incercat sa spun lucrurile cat mai corect posibil, si sa respect atat istoria cat si pe toata lumea. Daca pe acest blog au existat si niste articole care au adus niste acuzatii unei echipe anume, iar aici nu cred ca mi se poate imputa ca am vorbit fara sa aduc dovezi la ceea ce spuneam, ei bine, in acest articol voi incerca sa explic si de ce am facut asta. Pentru inceput voi vorbii despre doua cazuri in care Steaua este acuzata grav, si anume: episodul Carmen si episodul CA Campulung Moldovenesc.

Emblema Carmen
           Carmen Bucuresti. A fost infiintata de catre industriasul Dumitru Mociornita in 1937, si pentru inceput purta numele celui ce o infiintase ("Mociornita"). In 1938, isi schimba denumirea in Mociornita-Coltea, iar doi ani mai tarziu in Carmen (1940). In 1940, Dumitru Mociornita lasa conducerea echipei in mainile fiului sau de 23 de ani, Ionel, despre care se stie ca era un mare pasionat de fotbal, ajungand la un moment dat cu dragostea sa pentru acest sport pana la obsesie. Era cunoscut faptul ca nu se uita la bani atunci cand era vorba de echipa sa! A antrenat-o, si chiar a jucat in echipa conform unor relatari. Clubul si-a gasit tragic sfarsitul in 1947, fiind desfiintata de catre comunisti.

Ajungand aici vreau sa ma opresc putin la aceasta desfiintare, pentru ca multi sugereaza, ca  Steaua ar fii vinovata de asta, si ca, Carmen ar fii fost desfiintata doar pentru a face loc echipei militare. Cei drept daca este adevarat sau nu, nimeni nu stie, dar si asa aceasta acuzatie continua sa fie aruncata de catre unii suporteri adversi. Care e povestea? Pai totul incepe in 1945, cand Ana Pauker, secretara Comitetului Central al Partidului Comunist Roman si viitoare ministra de externe (prima femeie din lume pe acest post), cere echipelor de fotbal CFR (Rapid) Bucuresti, Juventus Bucuresti si Carmen, sa joace niste meciuri amicale in compania campioanei URSS-ului, Dinamo Tbilisi, si cu conditia ca toate trei sa piarda. Prin acest fel, se dorea demonstrarea publicului roman superioritatea omului sovietic.
Ionel Mociornita
 Primele doua echipe au acceptat conditiile fara remuscari si s-au "predat" sovieticilor cu 2-1 (CFR) respectiv 10-5 (Juventus). Eh! Si uite asa putem vorbii noi aici de primele blaturi internationale in care sunt implicate echipe romanesti. Probabil or mai fi fost si altele inainte, dar nu am cunostinte eu de ele. Acum sa ne intoarcem la subiect! Dupa cum am spus mai inainte, CFR si Juventus au acceptat sa joace si au pierdut, chiar si Mociornita accepta in prima instanta ca echipa sa sa joace meciul impotriva lui Dinamo, dar nici in ruptul capului sa piarda. In acest fel sa ajuns a nu se mai disputa acea partida iar consecintele au fost foarte drastice pentru Carmen Bucuresti. La data de 3 ianuarie 1946, Comisia Centrala Sportiva a Confederatiei Generale a Muncii a dispus inceperea unei anchete si sa hotarat ca echipa lui Mociornita cat si conducerea sa sa fie suspendata de la orice activitate sportiva pana la finalizarea cercetarilor. Cateva luni mai tarziu, mai exact pe 19 aprilie, Comisia de judecata (infiintata de O.S.P.) a dat urmatorul verdict: "Se aplica mustrare publica gruparii Carmen, si i se interzice, pe timp de un an, de a juca cu grupari straine.". In urma acestui verdict Ionel Mociornita reuseste sa isi inscrie echipa in sezonul 1946-1947, la finalul caruia termina pe locul 2 la 11 puncte de primul loc adjudecat de ITA (UTA). Ce mai este interesant in aceasta poveste, e ca in acest sezon in meciul cu Ciocanul (fosta Maccabi si viitoare Dinamo), carmenistii o vor umilii  aceasta echipa atat la propriu cat si la figurat. Scorul final a fost 0-6! Angelo Niculescu, pe atunci jucator la FC Carmen, spunea: "Am incins o hora la mijlocul terenului, pasand mingea de la unul la altul. Cativa jucatori de la Ciocanul au vrut sa ne fure mingea, ceea ce a starnit hohote de ras in tribuna. Am vazut oameni care s-au prabusit jos tinandu-se cu mainile de burta. Mai apoi Bazil Marian a adus publicul in culmea isteriei, dupa ce s-a asezat pe minge in cercul de la centrul terenului si si-a dus mana la ochi, facandu-se ca isi cauta adversarii. Tot stadionul era in delir."
Se pare ca acest meci i-a suparat teribil pe unii oameni politici ai acelei vremi. Asa ca in vara anului 1947, pe 20 august (cu 4 zile inaintea inceperii campionatului) se decide excluderea din O.S.P. (Organizarea Sportului Popular) a echipei Carmen Bucuresti si ceva mai tarziu, arestarea finantatorului Ionel Mociornita si a lui Raul Vizante, un oficial al clubului. In locul echipei recent excluse va fi promovata echipa armatei ASA (Steaua) Bucuresti. Pentru cei ce nu stiu, ca am auzit in dese randuri pe altii spunand ca Steaua s-a nascut direct in Divizia A, Steaua inainte de toate astea era inscrisa in Divizia B si urma ca pe 24 august sa joace primul meci in compania echipei FC Craiova. Motivele pentru care ASA a fost promovat in Divizia A, nu se cunosc, multi sugereaza ca, Carmen ar fii fost desfiintata pentru a-i face loc in prima divizie echipei militare. Dar daca e asa, unde este acea dovada incontestabila, acel document solid sau acea stenograma care sa arate clar si de necombatut ca FC Carmen a fost desfiintata din cauza Stelei??? Exista asa ceva??? Daca DA, de ce nu e scoasa la vedere??? Daca nu, atunci Steaua primeste o acuzatie fara dovezi, lucru ce e grav! Eu sunt gata sa accept faptul ca ASA e vinovata de desfiintarea carmenistilor, dar pentru asta vreau dovezi clare, nu impresii si banuieli. Am vazut pe multi asa zisi ziaristi si pe multi suporteri adversi scriind pe blogurile lor si diferite site-uri despre acest subiect, iar acei suporteri de regula sunt rapidisti, dar nimeni nu vine cu o dovada clara, numai vorbe-n vant. De multe ori se vine cu aceast imagine din ziarul "Sportul Popular" in care se vorbeste despre acel nefericit episod al excluderii, dar nu se specifica nimic ca ar fi vina clubului ASA (imaginea urmatoare).

Dinpotriva se spune un lucru interesant: < Facandu-ne datoria si eliminand din aceasta ramasita reactionara care prin gura conducatorilor Mociornita si Vizante nu se sfiiesc sa afirme ca pentru ei nu conteaza campionatul national, decat lupta pe care o duc impotriva Ciocanului si impotriva echipelor ceferiste, declarand "cu una ne rafuim rasial iar cu celelalte ne rafuim politic" >. Prin asta nu vreau sa para ca as insinua, ca echipele ceferiste sunt cele care au desfiintat-o pe Carmen. Nu!  Ci doar arat un singur lucru si anume, Ionel Mociornita ca de altfel si tatal sau Dumitru erau anti-comunisti declarati. Asa ca va las pe voi sa aflati la ce se referea acea declaratie din ziar in care se spunea "cu una ne rafuim rasial iar cu celelalte ne rafuim politic". Raspunsul daca inca nu v-ati prins, este legat de culoarea politica a unor echipe. In fine! Dupa cum spuneam, multi depun un efort considerabil in a demonstra ceva, dar zadarnic. Eu personal nu am vazut pana acum pe nimeni venind cu o dovada reala.
Mai mult, nimeni, dar absolut nimeni nu l-a contactat pe Ionel Mociornita cat timp a fost in viata, si sa il intrebe care este povestea reala a desfiintarii Carmenului. Sau macar pe fiica dansului, artista Marie-Rose Mociornita, si ca probabil ar sti ceva acolo dintr-o posibila discutie cu tatal ei. Dar e cineva amator de asa ceva? Nuuu! Doar de teorii fara substanta, prezentate intr-un stil de ziarist amator, iar, si iar, si iar. Dar pana cand? Eu ca suporter al ros-albastrilor as da orice sa se afle cu adevarat povestea si sa se termine odata cu  aceste acuzatii deja obositoare. Am fii si noi mai linistiti ca vinovati sau ca nevinovati, nu conteaza, atata timp cat se spune  povestea reala. E adevarat ca Steaua a ajuns din A in B, si poate asta e singura acuzatie palpabila care i se poate amputa. Adica a promovat fara a sustine un meci de baraj sau ceva de genul asta, dar asta nu inseamna si ca Steaua ar fi vinovata de desfiintarea Carmenului. E foarte posibil ca in momentul desfiintarii, cineva din armata sa traga sforile pt ca locul ocupat de carmenisti sa vina clubului ASA. In continuare am postat o parte a interviului (doar partea in care se vorbeste despre desfiintarea Carmenului) din Prosport 8 noiembrie 2010 dat de catre Angelo Niculescu, jucator la FC Carmen in acele momente:

"   Care este, de fapt, povestea desfiinţării echipei Carmen?
Totul s-a întâmplat după o partidă contra formaţiei Ciocanul (n.r. - viitoarea Dinamo). A fost un meci pe stadionul Giuleşti, pe care l-am câştigat cu 6-0. A fost un spectacol total! Ziarele de a doua zi, în loc să anunţe marele succes, informau despre moartea echipei Carmen Bucureşti! Rezultatul de atunci i-a supărat rău pe unii conducători politici şi s-a luat această decizie.

Apoi?
A doua zi, Raul Vizante, un factotum al clubului, ne-a convocat într-o şedinţă la sediul echipei şi ne-a anunţat pe toţi că suntem jucători liberi de contract. Fără alte explicaţii... Bineînţeles că prima reacţie a fost să-l întrebăm pe acesta: "Bine, dar noi ce facem acum?". Ni s-a spus să mergem unde vom dori...

Şi...

Unii dintre noi s-au retras în oraşele din care proveneau, cum a fost cazul lui Iosif Covaci, care s-a dus la Timişoara. Bazil Marian s-a dus la Rapid, vreo doi-trei s-au retras din activitate.

Aţi ajuns la Ciocanul.
Da, eu acolo am fost repartizat. Nu am fost singurul din lotul de jucători de la Carmen care a ajuns la Ciocanul.

E adevărat că echipa Carmen a fost desfiinţată pentru a face loc noii echipe a Armatei, CCA?
Aşa s-a ştiut în acele vremuri. Vă daţi seama că noi, jucătorii, nu aveam de unde să ştim sigur, pentru că lucrurile acestea se făceau la nivel foarte înalt şi cu mare discreţie.    " 


Vedeti in ultima afirmatie ceva concret? Na! Mai multa ceata. Lasand la o parte titlul usor exagerat al ziaristilor sportivi din zilele noastre, acest interviu nu confirma si nici nu infirma acea intamplare, iar asta o spune un om aflat in toiul acelor evenimente. Raspunsul " Aşa s-a ştiut în acele vremuri. Vă daţi seama că noi, jucătorii, nu aveam de unde să ştim sigur, pentru că lucrurile acestea se făceau la nivel foarte înalt şi cu mare discreţie", e destul de nesigur si nu este spus ca o certitudine. E ca in zilele noastre cand diverse meciuri sau episoade care ii au in centru pe conducatorii de fotbal, dau de inteles diferite lucruri. Dar exista si dovada concreta? Arareori! De exemplul meciul din 1 noiembrie 2010 in care Pandurii pierd cele trei puncte in felul cum le-a pierdut. Multi strigau ca e blat cu arbitrul, unele ziare aruncau niste titluri "pompoase". Acum ma intreb, exista dovada reala a unui blat? Personal nu cred, mizez mai mult pe eroare de arbitraj, pentru ca la noi valoarea arbitrului, cu cateva exceptii, este extrem de scazuta. Sau de episodul asta recent cu Pandurii si Dinamo, cand unii acuza ca toata aceasta poveste ar fii o magarie de-a lui Condescu si Stan care sa o avantajeze pe Otelul. Teorii diverse, galagie mare dar nimic dovezi. Cam asa decurge treburile pe la noi. Nu m-ar mira pe viitor daca castiga Otelul campionatul, sa fie declarata de catre unii oameni "hoata", pentru ca a furat si ca nu l-a castigat pe merit. In fine! Sa revenim la subiectul nostru. Dupa desfiintarea carmanistilor jucatorii au fost inpartiti intre Steaua, Dinamo, Rapid si CAT, iar cei ramasi vor infiinta o alta echipa numita Pielari Bucuresti si redenumita mai tarziu Flacara Rosie. Dintre toti jucatorii, ASA (Steaua) ii alege pe Paun si Gheorhe Popescu, pentru simplul motiv ca ambi erau militari. Bazil Marian (vedeta vremii sale) si Valentin Stanescu merg la Rapid, Angelo Niculescu si altii la Dinamo, iar restul, dupa cum am mai spus, ajung fie la CAT fie si-au infiintat o noua echipa.
Daca cineva a desfiintat-o pe Carmen acesta a fost anti-comunismul. Anti-comunismul lui Mociornita! De ce zic asta?! Pai hai sa vedem cu cine s-a pus si care au fost "greselile" sale. Multi in toata povesteaasta, nu o trateaza serios pe Ana Pauker, cunoscuta ca "doamna de fier a Romaniei" sau "Stalin cu fusta", iar aceste doua porecle spun cam totul despre ea. "Tovarasa Ana" era temuta pana si la Kremlin, laudandu-se de nenumarate ori " ii pot telefona lui Stalin oricand doresc". S-a nascut intr-o familie de evrei din judetul Vaslui, iar la 23 de ani a intrat in randurile comunistilor. Ea, alaturi de Gheorghe Gheorghiu-Dej, a decis asasinarea liderului comunist Stefan Foris, dar inainte de asasinat a fost inecata mama acestuia in Crisul Repede, la Oradea. La ordinul unor liberi sovietici isi lasa doi copii la orfelinate din URSS iar un copil il da spre adoptie presedintelui Partidului Comunist Francez. Se spune ca si-ar fii denuntat propriul sot (Marcel Pauker) ca ar fi trotkist, lucru infirmat de unii istorici, dar si asa dupa ce l-au inchis intr-un gulag, ea a ramas neclintita in credinta ei comunista. In 1936, Marcel Pauker va fi executat de catre sovietici. Tot ea este cea care semneaza fara a clipi actul de cedare a Insulei Serpilor, Uniunii Sovietice, si lista poate continua, cu toate ca i se atribuie si cateva fapte bune ca de exemplu opunerea in fata colectivizarii fortate a Romaniei. Ea fiind vazuta ca o aparatoare a micilor gospodarii taranesti. Cu descrierea ei ma opresc aici, cred ca sa inteles ca, cu ea nu era de glumit.
In 1945, sa dat obligatia ca toate cluburile sportive sa devina grupari sindicaliste. Pe 6 iunie 1945 F.C. Carmen a depus la FRFA o adresă la care a anexat procesul-verbal al Adunării Generale. Aceasta a decis în unanimitate să schimbe numele grupării în ASFM-Carmen (Asociaţia Sportivă a Funcţionarilor Mociorniţă-Carmen) şi cere să fie trecută printre grupările sindicaliste, rămânând astfel afiliată la FRFA. Aceasta era doar o decizie formală, luată ca urmare a noilor circumstanţe politice, Ionel Mociorniţă rămânând în continuare finanţatorul echipei. Deci incerca sa pacaleasca sistemul! Refuzul amicalului cu Dinamo Tbilisi plus declararea pe fata a anti-comunismului sau i-a adus dupa meciul cu Ciocanul, desfiintarea echipei sale si arestatea s-a pe 10 mai 1948. A! Si sa va mai spun o povestioara despre Ana Pauker, ca tot sunt aici, ca sa vedeti cat era de razbunatoare. la un moment dat "doamnei de fier" i-a cazut cu tronc un colonel al armatei romane, si caruia ii facea avansuri.:) Colonelul deoarece isi iubea sotia, s-a vazut nevoit sa o refuze. Acest lucru i-a adus sfarsitul carierei sale.


 Urmatorul subiect sensibil este cel al CA Campulung Moldovenesc, si despre care se spune ca Steaua ar desfiintat-o pe motiv ca terminase turul inaintea ei in clasament si ca dupa desfiintare i-ar fi luat toti jucatorii. Hai sa vedem cum sta treaba!
         CA Campulung Moldovenesc. S-a infiintat in 1948 la Iasi, sub numele de ASA. In 1951, echipa este mutata la Campulung Moldovenesc iar cu ajutor trimis de la CCA Bucuresti, echipa promoveaza in Divizia A, dupa ce termina pe locul 1 la 9 puncte de ocupanta locului 2 Flacara Moreni. In sezonul urmator cand va juca in prima divizie, echipa moldava va fi intarita cu jucatori si antrenor de la CCA Bucuresti (Steaua), iar la final bucovinenii vor termina pe locul 3. Urmeaza sezonul 1952-1953, in care dupa ce va conduce aproape tot turul, in final va pierde intr-un mod suspect meciul direct cu CCA Bucuresti. La finalul turului, echipa este desfiintata impreuna cu  celelalte echipe militare aflate in Divizia B, iar dintre toate echipele militare ramanand doar Steaua. Odata CA Campulung desfiintata, majoritatea jucatorilor si antrenorul Francisc Ronnay se reintorc la Steaua. Retineti un lucru, Steaua nu a furat nici un jucator, ci pur si simplu i-a luat inapoi. CA Campulung Moldovenesc a promovat cu ajutorul Stelei, cu jucatori si antrenor de la echipa mare! Dar hai sa vedem cine a dat ordinul sa se desfiinteze celelalte echipe militare si de ce. Ilie Savu pe atunci la Steaua spunea: < "Ofiţerii se băteau cu miliţienii la meciuri. Ne-a chemat Ceauşescu pe mine şi pe Diaconescu, de la Dinamo, şi ne-a zis: «Ori vă împăcaţi, ori vă desfiinţez şi las numai echipele muncitoreşti!». Ne-am împăcat. Apoi, Ceauşescu mi-a zis: «Mai lăsaţi-i şi p-ăia de la Dinamo să ia campionatul»". 

De acea, în '53, a ordonat desfiinţarea echipei CCA Câmpulung Moldovenesc, care era lider după tur. A zis că nu mai vrea atâtea echipe ale armatei”, a continuat Savu. > Sursa EVZ.
Declaratia asta imi face treaba foarte usora. Nu imi mai ramane de facut decat sa redau evenimentele ce au dus la acele "batai" intre ofiteri si militieni. Steaua pana in 1953, castigase patru Cupe a Romaniei (1949, 1950, 1951 si 1952) si doua campionate (1951, 1952), iar Dinamo nici un trofeu, doar doua titluri de vicecampioana iar in Cupa Romaniei, primul succes il are in 1954, cand ajunge in finala cu Metalul Resita si in fata careia pierde cu 2-0. Din cauza rivalitatii, mai mult a celor doua ministere, ofiterii ajungeau in dese randuri sa se bata cu militieneii, lucru ce la deranjat nespus pe Ceausescu. Pe langa Steaua mai exista CA Campulung Moldovenesc care era deja in Divizia A si facea furori, CA Cluj aflata in Divizia B si care se pregatea de promovare, plus CA Craiova (aflata tot in B). Deci echipele militare erau pe val cum s-ar spune! Acum va dati seama de unde venea frustrarea militienilor, de la concurenta dintre cele doua ministere, si ca sa scape de problema asta, Ceausescu a luat masura drastica de a desfiinta toate echipele militare exceptand Steaua. Asta nu o spun eu si o persoana care s-a aflat in mijlocul evenimentelor, Ilie Savu.

In afara de asta mai am o nemultumire legata de o alta echipa, mai exact Venus. Ce ma deranjat mai tare e ca acuzatiile rapidistilor legate de Venus Bucuresti sau extins si din partea suporterilor altor grupari, printre care si a catorva stelisti. Uitati care e problema, in 1936, este ales presedinte al clubului Venus Bucuresti, Gabriel Marinescu, prefect al politiei capitalei intre 1930 si 1937, iar in 1939, timp de aproape un an de zile ministru de interne si ministru al ordinii publice. Problema care ii deranjeaza pe rapidisti, si ii inteleg, este episodul din 1938 din semifinala Cupei Romaniei, cand in prima instanta Rapid a invins-o pe Venus cu 2-1, eliminand-o din competitie. Seara dupa ce rapidistii au sarbatorit victoria, din ordinul lui Marinescu au fost arestati Raffinsky, Vintila, Auer, si Baratky, iar acestora li s-a dat drumul abia dupa ce un oficial al Rapidului (presedintele Costica Ardeleanu) a cerut rejucarea semifinalei pe motiv ca arbitru ar fi fost impartial. La rejucare giulestenii au invins cu 4-2 prin golurile inscrise de Auer si Baratky, iar Marinescu sa autopropus imediat presedinte de onoare al Rapidului. In fine! Cam asta e pe scurt toata patania dintre Rapid si Marinescu. Dar ca sa se ajunga de aici si pana a se declara, de catre unii, Venus o echipa mica si "umflata" este cale lunga. Nu inteleg cum pot unii sa o faca pe Venus Bucuresti o echipa mica cand, din 1919 si pana in 1936, anul in care Gavrila Marinescu un om care nu prea avea pana atunci mai nimic in comun cu fotbalul ajunge presedinte al clubului, Venus castiga 5 campionate nationale (1920, 1921, 1929, 1932 si 1934) din cele 8 in total, si asta sub conducerea respectabilului avocat Al. Eladescu.  Sub conducerea lui Marinescu venusisti au castigat doar 3 campionate (1937, 1938, 1940). Asta chiar nu conteaza? Mai aud pe unii rapidisti spunand ca daca nu era Steaua si Venus, Rapid avea mai multe campionate! Am crezut ca mor auzind asemenea prostii. Pentru cei care sunt de acord cu asa ceva va spun un lucru, cand Rapid inca nu era infiintata, Venus Bucuresti avea la activ doua campionate castigate, pana a reusit Rapid in cele din urma sa joace in Divizia A, Venus a mai castigat inca doua campionate. Deci patru campionate castigate numai pana in monentul intrarii pe prima scena fotbalistica a "ciocanarilor" (fosta porecla a rapidistilor). De aici si pana la a murdarii istoria unui club care a avut un presedinte mai "special" o perioada scurta de timp, e strigator la cer.  Chiar daca Venus in Cupa Romaniei isi crease un adevarat complex in fata Rapidului, in campionat situatie statea invers. Lucru recunoscut chiar de catre fosti jucatori sau antrenori ai Rapidului din acea perioada.
Mai e faza aia cu rapidistii au fost tot timpul impotriva sistemului. Da sa zicen ca in anii '80 s-au strigat ceva lozinci anti regim, dar sa aud de faza ca si in anii '30 luptau inpotriva sistemului, asta ma da gata! Ce sistem? Care sistem? Monarhia???=)) Un sfat de la mine acelora cu idei din astea traznite. Sa nu mai spuneti niciodata asemenea prostii, doar daca sunteti pregatiti sa va recunoasteti o echipa comunista. Doar comunismul si monarhia sunt doua chestii care se bat cap in cap, iar pe atunci Romania era stat monarhic. Repet, Marinescu a fost prefectul de politie al capitalei din 1930 pana in 1937, iar in 1939 pentru o perioada scurta de tip este ales ministru de interne (moare impuscat in 1940).

SISTÉM ~e n. Formă de guvernământ; regim; orânduire. /<lat.systema, it. sistema, fr. systeme, germ. System 


Asa ca recomand tuturor sa lasati Venusul in pace!


O alta chestie pe care o aud si nu o inteleg este faza cu steaua rosie de pe emblema Stelei si numele pe care il poarta echipa ros-albastra. La un moment dat se tagea o paralela intre Steaua si Steaua Rosie Belgrad, ca ar avea un nume comunist. Ok! Inainte de toate am sa explic putin originea "stelei rosii" ca simbol comunist.
Steaua rosie isi are originea in timpul razboiului civil din Rusia si la sfarsitul Primului Razboi Mondial, iar  despre creatorul ei nu se stie nimic. Cand trupele rusesti sau retras in 1917 de pe fronturile din Austria si Germania, si au ajuns la Moscova, ei s-au amestecat cu garnizoana locala, iar pentru a se putea deosebi, trupele din garnizoana Moscovei au primt stele pentru a le purta la sepci. Cand trupele garnizoanei s-au alaturat Armatei Rosii si bolsevicilor, si-au pictat acele stele in culoarea rosie (culoarea socialismului), astfel nascandu-se acest simbol. Mai exista o varianta in care Trotsky sa intalnit cu Nikolai Krylenko ce purta o stea verde. La vederea acelei stele, Trotsky a ordonat ca toti sa aiba asa ceva dar culoare sa fie rosie. Acum nu conteaza care versiune e mai oficiala, important e ca se stie, ca perioada "inventarii" "stelei rosii" ca simbol comunist este Razboiul Civil Rus (1918-1923).

Emblema de mai sus apartine echipei franceze FC Red Star Saint Ouen, sau Red Star Paris castigatoare de 5 Cupe ale Frantei. Aceasta echipa a fost infiintata in 1897 de catre Jules Rimet, iar la inceput s-a numit "Red Star Club de Francais". Cine este Jules Rimet? Este al treilea presedinte al FIFA, presedintele FFF (Federatiei Fanceze de Fotbal) din 1919 pana in 1946, si cel care a avut initiativa de a se juca prima Cupa Mondiala de Fotbal (Uruguay,1930). In onoarea sa, trofeul cupei mondiale din acel an a purtat numele lui (Trofeul Jules Rimet).
In imaginea de mai sus este echipa din 1910, a lui FC Red Star Club Paris, si daca veti privii cu atentie imaginea, veti vedea o stea (care era rosie) in partea stanga de pe echipamentul jucatorilor. De fapt doar la unul se vede clar, dar suficient. Deci o echipa infiintata inainte de a se lua steaua rosie ca simbol comunist.


                     Aceasta emblema este a lui FC Red Star Zurich, din Elvetia si a fost  infiintata in 1905. 


            Josef Bican in echipamentul Slaviei Praga, echipa infiintata in 1892. Imaginea nu e de la infiintare ci din perioada interbelica dar se vede clar o stea rosie pe echipamen. Spun rosie pt ca si in ziua de azi Slavia are o stea de culoare rosie pe echipamentul de joc.  


          Mai este povestea echipei germane SG SS Straßburg, care a fost infiintata in 1900 de catre populatia germana din Strasbourg, Alsacia. Pe atunci Alsacia apartinea Germaniei iar dupa Primul Razboi Mondial, ii revine Frantei. Populatia germana din Straßburg, pune in 1900 bazele clubului FC Frankonia 1900, care dupa Primul Razboi Mondial, din cauza ca Straßburg intra sub administratie franceza, isi schimba denumirea in Sport Club Red Star, avand ca emblema si o stea rosie, si cu care jucau imprimata pe echipament. Intre 1940-1945, Alsacia cu tot cu Strasbourg intra sub ocupatie Germana, iar echipa isi schimba din nou si pentru ultima data denumirea, in SG SS Straßburg. Deoarece echipa este preluata de catre trupele SS, devenind echipa militara, acea stea este inlocuita cu un craniu (un simbol al trupelor SS). Dupa 1945, echipa dispare dupa ce Aliatii desfiinteaza toate cluburile germame. Deci, in perioada interbelica Aceasta echipa avea o stea rosie ca emblema si purta numele SC Red Star.


        Emblema echipei de amatori, ASD Castelfranco Stella Rossa, din Castelfranco, infiintata in 1944.

Sunt mult mai multe echipe plus ca mai sunt si mai multe cu nume de "Steaua". De exemplu:

  • SV Stern Britz 1889, din Germania. Stern (in ger.) - steaua.
  • FC Stern Munchen 1919, tot din Germania.
  • Etoile Sportive du Sahel, Tunisia 1925. Etoile (in fr.) - steaua.
  • Etoile Carouge FC, Elvetia 1904.
  • Etoile Sporting, Elvetia 1898. Castigatoare a campionatului elvetian in 1919.
  • CF Estrela da Amadora, Portugalia 1932. Castigatoare a Cupei Portugaliei in 1990. Estrela (in port.) - steaua.
  • SC Red Star Penzing, Austria. Infiintata in 1903, sub numele de SC Red Star Wien

Fluturas electoral 
BPD.
Iar lista poate continua mult si bine cu echipe ce poarta numele de "Steaua", unele au fost importante candva si au decazut, altele inca mai reprezinta ceva in tarile lor. Multe poarta numele de "steaua" dar in limba statului din care face parte. Unde vreau eu sa ajung asta? Vreau sa spun ca, oricat s-ar incerca ca sa se arunce  faza cu Steaua a purtat pe piept un simbol comunist, sau ca numele "Steaua"  e tot de factura comunista, doar uitati-va la numele acelor echipe mai sus prezentate si la emblemele lor si veti intelege ca aceste  lucruri in sport nu prea conteaza (poate in mintea unora). E ca si cum ai face si acele echipe comuniste, pentru simplu fapt ca au purtat o stea rosie pe piept. Oriunde in lume s-a purtat sau inca se mai poarta aceasta "stea rosie" ca emblema a unei echipe de fotbal, si sa nu mai zic de numele "Steaua". Steaua e adevarat ca a purtat timp de 13 ani o stea rosie ca emblema, si chiar simboliza comunismul (doar era echipa Armatei Romane) dar dupa aia a fost schimbata cu una galbena (1961) care combinata cu rosu si albastru reprezentau culorile nationale. Chiar si in primul an cand Steaua s-a infiintat sub numele de ASA, culorile echipei erau rosu-galben-albastru, pentru ca ulterior sa se renunte la galben deoarece in 1948, Romania devenea oficial stat comunist si armata tarii la fel. Cei care stiu istorie, cunosc faptul ca nationalismul romanesc era unul dintre dusmani comunistilor. Acea stea rosie a aparut pe echipamentul Stelei abia dupa un an de la infiintare. In fine! Acuzatiile cele mai multe, de fapt in unanimitate, vin din partea rapidistilor, probabil suparati ca sunt acuzati, ca ar fi purtat acel soare pe piept, si ca au facut propaganda electorala comunistilor in 1946. Dragii mei, nu stiu ce sa zic, echipe cu "stea rosie" pe piept am mai vazut, dar cu soare si votati nu stiu ce partid comunist, nu. Sa nu credeti ca am ceva cu echipa Rapid Bucuresti, ci doar cu unii suporteri "giulesteni", care vorbesc fara sa gandeasca si fara sa aduca dovezi solide ci doar legende. Nu zic ca Steaua Bucuresti ar fi fost curata. Nu, din contra! Tot timpul va exista un episod Oradea, iar asta nu se poate spala pur si simplu. Chiar daca a zis Tudorel Stoica ca, vezi Doamne oradenii bubuiau mingea in tribuna si ca arbitrul a facut ce trebuia. Aici, eu ca stelist nu sunt de acord cu ce spune el, ca bubuiau sau nu mingea in tribuna, sau ca trageau de timp, nu e coreact sa se prelungeasca meciul atata. Si pe langa acest episod mai sunt cateva pete, dar nu pot accepta si cele care nu au o dovada "beton",ci doar banuieli si simple povesti care si le spun unii inainte de culcare. Poate multi se intreaba de ce am scris acel articol cu, "Comunismul, fotbalul si locul Rapidului in peisaj" sau "Steaua clona sau nu"?! Asta pentru ca eram satul sa tot fiu injurat de rapidisti cand spuneam de acel ziar "Liberalul" din '46, si ca Rapidul a facut propaganda electorala comunistilor. Eram privit de sus cu o aroganta extrema: "ce eu din nepot in bunic rapidist", "noi care tot timpul ne-am luptat cu sistemul". Ei uitati-va ca acel ziar, de epoca, acea "foaie ingalbenita" (cum o numesc rapidistii) ii contrazice si o spune clar cum Rapid Bucuresti a facut propaganda electorala comunistilor. Deci primul club comunist din Romania! Acum toti incearca sa se eschiveze cu diferite argumente care nu au nici un temei. Atunci pun si eu o intrebare de bun simt: "Cum se numesc aceia care fac propaganda electorala pentru comunisti?". Sa stiti ca pe mine personal nu ma intereseaza ca Rapid Bucuresti a facut propaganda electorala, de fapt nu ar trebuii sa ii intereseze pe nimeni. Singurul lucru care ma deranjeaza e ca se leaga de Steaua sau alta echipa fara a fii ei curati (n.r. rapidistii). Sa stea toti si sa isi vada de echipa fiecaruia! Altele ar putea fii echipele care pot reprosa ceva legat de comunismul Stelei , dar nu si Rapidul, pentru ca Rapidul are si ea petele ei gri pe lunga ei istorie, si care nu le da dreptul suporterilor acestei echipe sa "scoata ochii" altora. Am fost acuzat ca sunt prea stelist si ca am scris acele doua articole intr-un mod partinitor. Dar vreau ca toata lumea sa stie ca, nu am fost nici o clipa lipsit de corectitudine in acele articole. Am scris doar de ce eram eu sigur, si doar aducand dovezi. Probabil ati auzit de teoria aia aruncata de unii stelisti si nu numai, in care se spune ca de fapt Rapidul ar fi fost infiintata din ordinul lui Lenin prin celebrul Comintern, si ca unii dintre membrii fondatori ai Rapidului, care erau comunisti, au ascultat de Internationala a III-a (Comintern). Ei bine, eu nu am vorbit despre asta si nici nu o vad ca ceva palpabil, chiar daca printre membri fondatori erau si comunisti. Nu imi era greu sa zic "stiti care este asemanarea dintre CSKA Moscova, Dinamo Moscova, Lokomotiv Moscova si Rapid Bucuresti? Anul 1923! Pentru ca primele doua atunci intrau sub jurisdictia ministerelor iar ultimile doua in acel an se infiintau". Simplu, nu? Dar si asa, chiar daca acea teorie parea plauzibila in unele cazuri, si foarte interesanta, eu tot nu o pot lua in considerare ca veridica. Eu aici, doar am prezentat pe scurt unele aspecte ale teoriei, dar hai sa o lasam balta. Important e ca am fost corect fata de Rapid si nu am scris despre toate baladele si legendele aruncate la adresa ei, asa cu o fac suporterii rapidisti cand vine vorba de Steaua. Mai mult, eu am venit cu dovezi clare ca sa argumentez la ceea ce m-am referit in acele articole. Multi rapidisi atunci cand s-a scris in Prosport despre acel episod al Rapidului si soarele comunist, spuneau ca era corect in acelasi timp sa fi fost mentionate si bubele Stelei cu ale lui Dinamo. Dar atunci cand se vorbea doar de Steaua si Dinamo, era corect si cu "cartile pe fata", cum zic rapidistii in comunicatul de pe siteul oficial al Rapidului, si desptre Rapid nu? Multi mai vin si spun atunci cand sunt acuzati ca doar ei au supravietuit iar CAO, Chinezul, Venus, Ripensia si Unirea Tricolor au disparut, "ca Sportul Studentesc si nu mai stiu ce alte echipa, cum de au supravietuit?". I-am specificat aici doar pe "studenti", pentru ca ei niciodata nu lipseste din afirmatia respectiva, in rest enumerarea echipelor difera de la o persoana la alta. Hai sa va zic totusi o chestie pe care stiu sigur ca multi dintre voi nu o stiati, spun asta pt ca se vede. Dragii mei, Sportul Studentesc de astazi este o echipa care continua traditia fostului Sport Studentesc, club care s-a desfiintat la sfarsitul anilor '40. S-a infiintat totusi, alta echipa (cea de astazi) la inceputul anilo '50, si care continua traditia vechiului club. In fine! Sunt multe echipe de care se folosesc (n.r. rapidisti) ca exemplu-argument, dar eu nu am timpul si nici spatiul necesar sa scriu despre toate acum. Cand se specifica "CAO, Chinezul, Venus, Ripensia si Unirea Tricolor", este clar ca se vorbeste de echipele mari a campionatului romanesc din perioada interbelica, voi nu mai incercati sa veniti cu scuze ce consta in nume de echipe mici. Dintre toate echipele mari enumerate mai inainte mai lipsesc doua, Rapid si Juventus. Dar ambele sunt legate de comunisti, Rapidul deja se stie, iar Juventus era mutata la Ploiesti si "finantata" de catre un Sovrom (societate romano-sovietica).
 Acum ca sa argumentez putin afirmatia ca "printre menbrii fondatori ai Rapidului existau si comunisti", am scris mai jos un fragment despre o asociatie condusa se membrii PCdR (Partidul Comunist din Romania) si in care este mentionat unul dintre membrii fondatori ai clubului giulestean:

"ASOCIATIA  PENTRU EDUCATIE FIZICA A MUNCITORILOR DIN ROMANIA "PRIETENII NATURII".

Creata in anul 1919 si reorganizata in mai 1921, sub indrumarea PCR. Potrivit statutului ei din acel an (intrat in vigoare incepand cu 1 septembrie) toate gruparile muncitoresti care adoptau prevederile acestuia si ale regulamentului ce il insotea, formau o organizatie unica pe tara. Asociatie a avut sediul central in Capitala si filiale in peste 50 de localitati (Iasi, Galati, Braila, Costanta, Barlad, Husi, Craiova, Turnu-Severin etc.), ce numarau zeci de mii de membri. Telul ei marturisit consta in educarea fizica a muncitorilor, incurajarea oricarui inceput de sport, intensificarea propagandei sportive in randurile muncitorilor in scopul intaririi gruparilor existente si crearii de noi grupari, in care puteau intra si tinerii de la varsta de 16 ani in sus. Asociatia a avut sectii puternice de fotbal, gimnastica, box, lupte, patinaj, oina, atletism etc. In activitatea de indrumare si in conducerea asociatiei, un rol insemnat l-au avut N. Popescu-Doreanu (presedinte, vreme indelungata), Gh. Stoica, Stefan Voicu, Gh. M. Vasilescu,  Aurel Kahane s.a., precum si unii activisti ai organizatiei revolutionare de tineret ca I. Mincu, activisti sindicali I. Burca sau sportivi ca A. Novac, Gh. Napu, Elena Doreanu si altii. Activitatea asociatiei si a filialelor ei a fost rodnica in anii 1921-1924 si ea s-a ridicat la un asemenea nivel, incat au facut din miscarea sportiva muncitoreasca un factor important de afirmare a proletariatului in viata social-politica a tarii. La 24 mai 1924, data fiind constatarea faptului ca gruparile "Prietenii Naturii" "aveau scopuri subversive, deci contrare prevederilor statutelor, au fost excluse din FSSR, retragandu-li-se protectiunea si avantajele acordate in urma afilierii". Dizolvand aceasta asociatie, calificand drept "subversive" conferintele cultural-educative, sezatorile si reuniunile cultural-artistice, instructivele excursii turistice, disciplinele sportive practicante si celelalte actiuni organizate de 'Prietenii naturii', cercurile guvernante ale vremii au pus capat activitatii acesteia."

Pentru cei ce nu stiu ce inseamna "subversiv", uitati explicatia din DEX:

SUBVERSÍV ~ă (~i, ~e) Care subminează ordinea internă a unui stat. /<fr. subversif.

Cativa dintre membri fondatori ai Rapidului enumerati in Wikipedia: "In June 1923, Teofil Copaci, Grigore Grigoriu, Aurel KahaneGeza Ginzer and other Jewish Romanian railroad workers agreed the fusion of two amateur clubs, "CFR" (ex-"Rampa Militari") and "Excelsior". After a few years, the team started competing in the first league in 1931.".
 Pintre cei mai inainte prezentati in Wikipedia, ultimii doi sunt niste comunisti notorii. Si prin asta ajung la infiintarea Stelei, despre care, tot rapidistii zic sa a fost infiintata de comunisti. Si anume Dumitru Petrescu si Mihail Lascar. Bun de Petrescu se stie ca era un politician comunist si care a participat impreuna cu Dej la acea greva de la Atelierele Grivita. Dej a fost prins si incarcerat iar Petrescu a scapat fugind in URSS, unde a lucrat la Radio Moscova. La trei ani de la intoarcerea in Romania, impreuna cu gen. Oreste Alexandrescu fostul presedinte FRF (1945), fost jucator de fotbal si viitor presedinte al clubului Steaua, si cu col. Ion Isacescu, vor lua initiativa infiintarii clubului militar ASA, viitoarea Steaua. Acesti trei ofiteri au prezentat ideea "ministrului de razboiu" Mihail Lascar, politician comunist si el, spre semnarea decretului de infiintare. Doar el prin calitatea functiei lui avea dreptul de semnatura. Daca nu era el putea fii altul, comunist sau nu. Prin infiintarea ASA, se dorea continuarea traditiei sportive a armatei. Da ati auzit bine! Care dintre voi nu a auzit de Cercul Militar Roman (azi Cercul Militar National)? Era un club de intrunire, recreere si educare a militarilor, si s-a nascut pe 15 decembrie 1876, la initiativa unor ofiteri militari si sub inaltul patronaj al Principelui Carol I. In cadrul ei se gaseau sectii sportive ca tenis, scrima s.a. Armata mai avea si o echipa de echitatie, infiintata in 1925, in timpul generalul Moruzi. Multi cred ca armata nu practica sport si inainte de comunism si ca totul vine importat pe tancuri sovietice, dar aici se insala. Acum ziceti voi astia rapidistii, e corect ca voi care ati avut printre membrii fondatori comunisti si sa nu va numiti comunisti iar Steaua pt ca a avut doar doi, da? Eu am spus ca Rapid e prima echipa comunista din Romania doar din momentul in care ati purtat soarele pe piept, si nu de la inceput chiar daca au participat si comunisti la infiintare echipei voastre. Steaua e drept dupa 1948, a devenit comunista odata cu schimbarea indentitatii Romaniei si a Armatei Romane.
Nu cred ca e corect ca Rapidul sa fie infiintata de catre, citez: "o mana de entuziasti" iar Steaua de catre niste "niste comunisti odiosi". E adevarat ca daca punem in balanta "magariile" trecutului, la Steaua atarna putin mai mult, dar suficient pe cealalta parte, ca nici rapidisti sa nu aiba ceva de comentat. Plus ca Atelierele Grivita sunt cunoscute in perioada interbelica, ca locul de desfasurare a comunistilor. Mai este o chestie pe care o aud la  unii rapidisti, si anume Andrei I. Vasinski, adjunctul ministrului de externe sovietic, si care in viziunea lor este personajul ce a infiintat Steaua. Care e legatura cu Steaua??? Doar rapidistii o stiu! Asa e, ei au descoperit ca prioritatea ministerului de externe sovietic era sa infiinteze Steaua Bucuresti si nu sa supervizeze transformarea Romaniei in stat comunist!:)) Cica in viziunea  rapidistilor acest Vasinski l-ar fi amenintat pe rege cu pistolul ca "incurajare" sa semneze abdicarea. E adevarat ca a facut unele presiuni asupra regelui, dar nu era el cel cu pistolul. Conform relatarilor Regelui Mihai I, cel care l-a amenintat cu pistolul a fost Petru Groza, plus: "A fost şantaj. Mi-au spus "Dacă nu semnezi imediat, suntem obligaţi - de ce obligaţi, nu ştiu - să ucidem peste 1.000 de studenţi pe care-i aveau în puşcărie." (Regele Mihai I). Mai este varianta care potrivit liderului comunist albanez Enver Hodja, si care rememora conversaţiile avute cu liderii comunişti români privind abdicarea regelui, Mihai a fost ameninţat de către liderul PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej cu un pistol şi nu de Petru Groza, pentru a determina abdicarea.
            Exista si scuza aia ca, Regele Carol al II-lea a fost la inaugurarea Stadionului Giulesti, deci cum sa fie rapidistii comunisti? Ok! Un  lucru se stie, Carol nu era un pasionat de fotbal. Si nici nu poti sa spui ca era un suporter al Rapidului. Asta-i clar! Era recunoscut ca ii placea mondenitatile, iar inaugurarea celui mai modern stadion al acelei vremii era un lucru destul de monden si participarea o chestie normala. Multi dintre voi va luati dupa cartea lui Ioan Chirila, "Glasul rotilor de tren", si care cu tot respectul pentru autor, nu cred ca este o carte pe care te poti baza suta la suta. De ce zic asta? Pentru ca au existat persoane, despre care Chirila a scris, si care spun ca "in realitate n-a fost chiar asa". Personal nu am citit cartea, dar din cate am inteles de la altii care au citit-o, printre ei chiar si rapidisti, cica cartea e usor romantata, iar acesta ar fii stilul caracteristic al lui Chirila.

 ROMANȚÁ, romanțéz, vb. I. Tranz. A prezenta viața unui om celebru, a unui fapt istoric etc. cu detalii imaginate de autor. – Din it.romanzare, fr. romancer.

In fine! Cam atat aveam de spus, ar mai fii unele chestii dar care nu sunt asa de importante. Sa nu creada cineva ca eu am ceva cu Rapidul sau ca urasc aceasta echipa, poate ca am ceva cu fanii de astazi a acestei echipe, care de foarte multe ori exagereaza. Si sa nu se inteleaga ca astazi nu ar mai exista printre ei unii care pot reprezenta cu cinste vechii suporteri feroviari. Asa cum am promis in "Steaua clona sau nu", acum voi profita si voi continua sa scriu putin despre unele echipe militare de fotbal din alte tari ale Europei.

Emblema AS-23 Sofia
          OSK Athletic Slava 1923 Sofia.  Sau prescurtat AS-23, s-a infiintat pe 28 octombrie 1923, prin fuziunea a doua cluburi din Sofia, Athletic (1910) si Slava (1916). Totul s-a petrecut sub inaltul patronaj al Ministerul de Razboi al Regatului Bulgariei, care a si contribuit cu echipamentul sportiv. Numele complet este Clubul Sportiv al Ofiterilor Atletic Slava 1923 Sofia ( Офицерски спортенъ клубъ Атлетикъ-Слава 1923 София ), motto-ul clubului era "atletism si glorie", iar culorile negru si alb (in deplasari se mai foloseau rosu si negru).
Din 1944, acest club inceteaza sa mai existe deoarece va fuziona cu Spartak si Shipka-Pobeda, formand Chavdar, una dintre multele echipe care vor fuziona si vor da nastere lui CSKA Sofia. Aceasta echipa Chadvar, va prelua de la AS-23, stadionul si emblema, doar ca, in loc de negru, leul va fii de culoare rosie. Stadionul pe care juca AS-23, se numea Athletic Park (terminat in 1938) iar astazi este cunoscut ca Bulgarska Armya. Clubul militar a castigat o data campionatul Bulgariei (1931) si de doua ori Cupa Tarului (1931 si1941). 


            FK ASK Riga. Este un club fondat in 1923 de catre Armata Letona (ASK-Armija Sporta Klub), armata care in 1920, ajutata de trupe poloneze, vor lupta impotriva Armatei Sovietice. Curios nu? O echipa  a Ministerului Aparari din Letonia, republica si non-comunista, mai mult chiar, armata acestei tari a luptat impotriva Armatei Sovietice. Deci, poate exista club militar si in alte tari care nu sunt comuniste! In 1923, promoveaza in prima divizie a orasului Riga, dupa ce o invinge pe Union Riga, in 1928 promoveaza in Virsliga (prima liga de fotbal a Letoniei), iar in 1932 castiga primul titlu.
Campioana Lituaniei in 1932, FK ASK Riga.
In plan secund se vad clar ofiteri letoni.
Stadionul acestei echipe a fost construit in 1923, si la fel ca la o alta echipa militara pe care eu o stiu, aici a jucat foarte multe meciuri si nationala tarii. In 1940, ASK impreuna cu alte echipe foarte populare la vremea aceia, au fost desfintate de catre sovietici, dar asta pana in 1941, cand se reinfiinteaza si castiga de doua ori campionatul (1942, 1943) si o data Cupa Letoniei (1943). In 1944, cand Armata Sovietica intra in Riga, echipa este desfiintata din nou. Un an mai tarziu pentru a inlocuii fostul ASK, sa infiintat FK AVN Riga, un alt club militar, dar de data asta lucrurile stateau diferit deoarece jucatorii erau soldati sovietici din diferite republici sovietice. In 1953 a fost din nou desfiintat ca urmare a unui proces de eliminare a tuturor echipelor militare din URSS. Anul urmator sa reinfiinta purtand numele vechi de ASK dar echipa la fel ca AVN, era formata din soldati ce proveneau din diferite republici sovietice. Pana in 1970 cand s-a desfiintat definitiv, echipa militara a mai castigat opt campionate (1950, 1952, 1960, 1961, 1962, 1963, 1964, 1965) si cinci Cupe a Letoniei (1950, 1952,1959, 1960, 1966).

Emblema Arsenal
Taranto din 1998.
            US Arsenale Taranto. Este o echipa italiana infiintata dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, de catre niste marinari ai Marinei Militare. In sezonul 1945-1946, Arsenale va juca in Girone E a Seriei C de Sud, iar la final va termina pe locul 2, loc ce o va promova in Girone C a Serie B, unde va termina sezonul pe locul 8. In 1947, va fuziona cu Taronto Sport si va forma US Arsenaltaranto, iar sub acest nume va termina sezonul 1947-1948, pe locul 3, la trei puncte de primul loc ce ducea in Serie A. Peste doua sezoane va retrograda in Girone D (Serie C) unde in '52 si in '53 va termina pe locurile 2 si 3, ratand pentru putin promovarea. Totusi promovarea nu se lasa asteptata si vine in 1954, cand castiga Girone D si se califica in Serie B pentru a doua oara in istorie. Aici dupa un sezon, Marina Militara se retrage iar in locul ei ramane doar AS Taranto. Culorile clubului erau rosu-albastru.
      In 1998, apare in Serie D o alta echipa cu numele Arsenal Taranto, si la fel avea culorile rosu si albastru, dar nu cred ca are legatura cu  echipa militara, insa emblema este asemanatoare. Pe langa vechea US Arsenale Taranto a mai existat o alta echipa militara, US Arsenale Messina, dar aceasta echipa nu a depasit Serie C.

US Arsenale Taranto in 1944.
US Arsenaltaranto 1947.
    Pe final va las cu raspunsul regretatului George Mihalache, un adevarat rapidist, la intrebarea unui ziarist gsp. Acest fragment este dintr-un interviu din GSP, anul 2009.

"- Dar mai tîrziu au avut de suferit de pe urma Stelei şi a lui Dinamo?
- Nu, domnule, ăsta-i un mit. Rapid a luat campionatul în '67, cînd au avut echipă, cînd au fost slabi, au retrogradat. Astea-s legende că Giuleştiul a fost retrogradat de comunişti! :O"

Cine este George Mihalache?  Regizor, scenarist, scriitor si om de televiziune. A lucrat de-a lungul timpului cu mari personalitati ale Romaniei, si a scris nenumarate carti de istorie fotbalistica. Din pacate a decedat in noiembrie 2009. Dumnezeu sa-l ierte!

      Pentru articolele urmatoare m-am gandit sa scriu putin despre istoria celor trei mari echipe bucurestene Steaua Dinamo si Rapid. Ordinea articolelor va fii in finctie de anul infiintari clubului, deci incep cu Rapid. Salutare!

joi, 24 februarie 2011

Fotbalul inapoi la origini

          Acum, multi ne intrebam cum a aparut fotbalul, unde si cand?! In mod normal sportul rege asa cum il stim noi s-a nascut in Anglia secolului XIX, dar in realitate fotbalul sau soccer-ul, cum mai este cunoscut, isi are originile in China Antica.  Obiectivul acestui articol e sa prezint pe scurt cateva dintre cele mai importante forme de joc ale fotbalului, din antichitate si pana la formarea sa cu regulile de astazi. Comform Federatiei Internationale de Fotbal Asociatie, fotbalul se juca acum mai bine de 2.000 de ani in China, sub numele de cuju, pe urma in Imperiul Roman, atunci cand legionarii si nu numai, practicau harpastum. Se crede ca  odata cu, colonizarea Britanniei, romanii au introdus harpastum-ul in Anglia, iar acest sport pare a fi stat la baza "fotbalului de gloata" (mob football), cel din care se trage fotbalul si rugby-ul de astazi. Dar mai inainte de a incepe, vreau sa explic putin si termenul  de "soccer" si originea s-a. Multi dintre noi devin putin cam deranjati cand aud cuvantul soccer, mai ales atunci cand unii il numesc asa pe mult iubitul nostru sport, fotbalul. Deranjeaza poate faptul ca acest termen este folosit si inventat de catre americani, lucru care in realitate nu este asa! Este un termen pur englezesc, si provine din cuvantul association, si nu e nimic altceva decat o simpla prescurtare. Cum asa? Foarte simplu! Dupa cum spunea englezul Clive Toye, cel ce este considerat parintele fotbalului (sooccer) american si cel care l-a convins pe marele Pele sa vina la New York Cosmos, soccer a aparut in 1863, cand s-a stabilit regulile de baza a noului sport numit football association. Englezii, din dorinta lor de a prescurta unele cuvinte, au luat a treia, a patra si a cincea litera din cuvantul association si au format cuvantul soccer. Asa ca odata cu introducerea fotbalului peste ocean, acest sport devine cunoscut in America sub denumirea de soccer, dupa numele folosit de catre englezii veniti acolo si care au contribuit la raspandirea lui. Plus ca deja Fotbalul american era format la introducerea soccer-ului in state, si ca sa nu se faca confuzie americanii au adoptat celalalt termen englezesc al football association si anume "soccer". Termen care de altfel se regaseste si in alte tari, precum: Japonia, Noua Zeelanda, Australia s.a.m.d.

                Cuju . Acest sport a fost mentionat pentru prima data in Zhan Guo Ce (un fel de cronica istorica) si de mai marele scribilor imperiali, Sima Qian, in a s-a lucrare Shiji, lucrare ce a fost scrisa in timpul Dinastiei Han (206 i.H.-220 d.H.). Multi atribuie inventarea jocului de catre miticul imparat Huang Di, cunoscut si ca Imparatul Galben, cu scopul de a-si antrena soldatii, dar alti sustin ca a fost inventat in Perioada Regatelor Razboinice (246-221 i.H.). Acest joc mai era cunoscut si sub denumirea de taju, zhuqiu sau tiyan, dar numele cel mai des folosit si mai cunoscut este cuju, care in traducere inseamna "loveste mingea" ( cu   -a lovii si ju  -mingea). Locul nasterii sale este considerata a fii orasul Linzi 臨淄, capitala a statului Qi 齊/齐 intre ani 859 -221 i.H, si unul dintre cele mai infloritoare orase ale vremii atat cultural cat si economic, iar de aici s-a raspandit in intreaga China si nu numai (Japonia, Coreea si Vietnam). 
O macheta a orasului Linzi (in antichitate). 
   Cum din Perioada Regatelor Razboinice (246-221 i.H.), nu prea exista dovezi care sa descrie modul cum se juca cuju in acele timpuri, vom incepe descrierea cu perioada Dinastiei Han, a carui imparati erau cunoscuti ca fiind mari impaimiti al acestui sport. Ei impreuna cu familiile lor vor ajuta cuju sa atinga un nivel mai ridicat de popularitate, si tot in perioada lor jocul s-a uniformizat si s-a stabilit regulile. Meciurile de cuju se tineau adesea in curtile palatului imperial, aici construindu-se chiar si un teren sportiv dedicat jocului, si care purta numele de ju chang. Acest teren era de forma dreptunghiulara si inconjurat de ziduri, iar la doua dintre capete aveau construite cate sase spati de forma unui semicerc, numite jushi. Cuju era un joc de echipa, iar un meci se tinea intre doua echipe a cate 12 jucatori de fiecare parte, iar pentru a se inscrie, jucatorii trebuiau sa introduca mingea in mai inainte pomenitele jushi. Sase dintre jucatorii unei echipe, pazea acele jushi, iar restul erau jucatori de camp care pasau intre ei si sutau la jushi adversarilor. Meciul nu numai ca reflecta viata, societatea, legea si ordinea sau universul asa cum era perceput atunci, simboliza si lupta dintre doua armate, si la fel ca intr-o batalie jocul era de o duritate feroce. Mai trebuie spus ca, ca si in fotbalul de astazi, acei "fotbalisti" nu aveau voie sa joace mingea cu mainile. Puteau juca mingea cu orice parte a corpului, exista un arbitru si se permitea tackling-urile.
Un ju chang si pozitia jucatorilor in teren
Cuju in Dinastia Han

       In aceasta perioada se mentioneaza si un anume Xiang Chu, care moare datorita dragostei sale pentru acest cuju. Acest Xiang Chu este recunoscut ca primul fan atestat documentar al acestui sport, si prin urmare al fotbalului. In timpul vietii, cand devenise grav bolnav, Xiang si-a cautat tratament de la un cunoscut doctor local, Chunyu Yi. Acest doctor i-a sugerat sa nu mai faca efort fizic deoarece starea sanatati lui nu ii mai permitea acest lucru, riscand chiar sa moara. Deoarece Xiang Chu era un mare fan al cuju-lui, a continuat sa practice acest sport in ciuda avertizarilor doctorului. Astfel situatia s-a medicala sa agravat, iar in scurt timp a decedat.
Imparatul Taizu Song (centru) jucand
 cuju cu Zhao Pu.
In timpul Dinastiilor Tang (618-907 d.H.), Song (690-1279 d.H.)si Yuan (1271-1368 d.H.), cuju atinge un alt nivel de popularitate. In aceasta perioada si nobilimea era incurajata sa il practice, ceea ce a dus la cresterea practicantilor deoarece prin influienta nobililor s-a produs un interes pentru acest sport si din partea celorlelte categorii sociale. Chiar si femeile il practicau, se spune ca o fata de 17 ani a invins o intreaga echipa formata din soldati.
     Daca in timpul Dinastiei Han, cuju se juca cu "porti" la capetele terenului (acele jushi), in  aceste trei dinastii, jocul se schimba radical.Tot in aceasta perioada apar si doua publicatii legate de acest joc: un manual cu reguli ale cuju-lui si unul cu ilustratii. 
      In perioada Dinastiei Song, apare si prima asociatie de cuju, numita Qi Yun She 齐云社 sau Yuan She, aceasta fiind considearata totodata si prima asociatie din lume. Tot ei erau cei care organizau in fiecare an un campionat national de cuju numit Shanyue (山岳正赛, Shan Yue Zang Sai), si care era organizata pentru a se vedea nivelul atins de catre practicantii acestui sport. Pentru a putea participa la aceasta competitie, sportivul trebuia sa plateasca o taxa, iar la finalul campionatului, castigatorii primeau un certificat care sa ateste talentul si calitatile sale sportive.
Teren de cuju din timpul Dinastiei Song. In mjlocul terenului se
vede poarta cu zhengsai

       Acum sa explic putin felul in care se juca cuju in perioada acestor trei dinastii mai inainte mentionate. Golurile nu se mai inscriu introducand mingea in jushi-ul adversarului, ci intr-o poarta aflata la mijlocul terenului, si care consta din doi stalpi de peste 10 metri fiecare, iar in mijlocul lor era intinsa o plasa cu un orificiu ce avea diametrul de 40 cm, si care se numea "zhengsai" sau "ochiul boului". Prin acest zhengsai se introducea mingea, iar echipa care inscria in acest mod, de cele mai multe ori, era declarata invingatoare. O echipa putea sa aiba intre doi sau zece membri!
      Mingea de cuju din perioada Dinastiei Song avea foarte multe similaritati in ceea ce priveste marimea si forma sa, cu mingea de fotbal actuala. Era  facuta prin coaserea pe interior a 12 piese (in forma de pentagon) din piele de bovina, iar in interior se afla o vezica urinara care era umflata cu aer. Sa desoperit ca inainde de Dinastia Tang, mingile erau construite din 4 si mai tarziu 6 bucati de piele, avand interiorul lor umplut cu par de animal, si ca in aceasta dinastie (n.r. Tang) se face trecerea de la mingea solida si umpluta cu par, la cea usoara si umflata cu aer. Mingea din perioada Tang era construita tot cu vezica urinara in interior dar cu invelis  format din opt bucati de piele si cusute pe exterior.
Replici ale mingilor de cuju folosite de-a lungul vremii
   In imaginea de mai sus se afla patru replici ale mingilor ce erau folosite de-a lungul timpului in meciurile de cuju. Dupa cum se observa in imagine apar deasupra fiecarei mingi cifre de la 1 la 4, iar cel care a editat aceasta imagine, a vrut probabil sa arate evolutia mingei. Daca este asa, atunci acele cifre sunt puse gresit! Ordinea corecta ar fi 2, 3, 1 si 4, deoarece se vede clar din cate piese / bucati de piele sunt construite. Prima minge construita vreodata a fost facuta din patru piese, iar in imagine cea de la cifra nr. 2 este din patru piese, urmeaza 3 care e din sase piese, 1 din opt piese si 4 din doisprezece piese. Spun asta pentru ca de fiecare data cand mingea a evoluat i s-a mai adaugat cateva piese de piele in plus.
   Pentru acest joc recomand un documentar in limba engleza, al televiziunii chineze CCTv 9 International, si in care se prezinta istoria, regulile si cateva segvente despre un meci de cuju. In documentar mai apare si directorul Muzeului de Fotbal din Linzi, iar documentarul e in trei parti a cate 8 min fiecare: Partea I, Partea II si Partea III.


          Kemari 蹴鞠. Este un sport traditional japonez asemanator fotbalului, cunoscut in Japonia si sub numele de shukiku. Origine sportului e putin neclara dar radacinile sale par a fii din cuju. Pana si caracterele folosite pentru a descrie acest joc sunt identice cu cele a cujului " 蹴鞠 ". Se pare ca a fost introdus in anul 600 i.H., in perioada Asuka, iar azi mai pot fi vazut la diferite festivale ce se tin la templele shintoiste. De obicei sunt opt jucatori care formeaza un cerc, iar obiectivul acestora e sa tina mingea in aer si sa nu o lase sa cada la pamant. Terenul de joc este de cca. 6-7 m², si poarta numele de kakari. Mingea se numeste mari, si este facuta din piele de caprioara umpluta cu boabe de orz pentru a i se da forma. Dupa ce i s-a dat forma, boabele sunt scoase iar mingea este cusuta cu piele de cal. Persoana care loveste mingea se numeste mariashi, si care, pentru a se putea tine mari in aer mai usor de catre ceilalti jucatori, este nevoit sa o loveasca (n.r. mingea) foarte usor.
      Mai jos am postat un videoclip cu un meci de Kemari.
                                                                   Jocul de kemari.

Minge de in gasita intr-un
mormant egiptean.
     In Egipt s-au gasit numeroase artefacte care furnizau dovezi ca in anul 2.500 i.H. se juca un joc asemanator fotbalului, si care din pacate nu se stie care erau regulile sale. La Beni-Hassan s-a descoperit o serie de picturi in care apar infatisate un grup de fete ce joaca un joc cu mingea asemanator handbalului, dar celebrul arheolog Zahi Hawass sustine, ca tot acel grup de fete apare intr-o alta scena lovind mingea cu piciorul. Mingea din dreapta este de in si a fost gasita intr-un mormant, dar pentru a putea sarii, egiptenii mai faceau si mingi din tendoane de animal, care erau rasucite pana i se dadea forma unei sfere, iar la final totul era invelit intr-un strat de piele, care de cele mai multe ori era de caprioara. Cei drept se stiu foarte putine despre mingile egiptene. In Europa cea mai veche marturie legata dspre un joc asemanator  fotbalului vine de pe coasta Dalmatiei. La inceputul anului 1947, in tinutul Sinjska (Croatia, pe atunci Iugoslavia), arheologul amator Josip Bepo Britvic, descopera in urma sapaturilor de la dealul Gardun langa Trilij, pe o fatada, un jucator de fotbal ce tine a in mana o minge. 
Replica a fatadei unde este
 infatisat Gaius Liberius
 Fatada pare a fi din secolul al XVII-lea i.H., iar in opinia lui Britvic, fotbalul se practica pe aceste meleaguri cu 2.000 de ani inainte de Hristos.
Se pare ca tineri dalmatieni se bucurau de acest sport, pasand unul altuia o minge facuta din piele sau blana de taur, si asta cu mult inaintea cuceriri romane a Dalmatiei. Abia in 1970, dupa lungi cercetari in care Josip Bepo Britvic aduna informati ce vor face teoria sa de necombatut, isi exprima punctul de vedere legat de acea reprezentare de pe fatada, si de faptul ca aici s-ar fi jucat pentru prima data,  pe continentul european, fotbal. Pana si FIFA s-a declarat interesata de teorie  comfirmandu-i credibilitatea.
Tanarul personaj scluptat pe acea fatada se numeste Gaius Liberius, si se pare ca a trait si jucat fotbal prin apropiere de orasul Trilj. La Sud de  orasul Trilj, la 1 km departare se afla dealul Gardun pe care este aplasat Trilurium, o asezare fortificata a ilirilor, si zona de unde s-a extras acea fatada in care apare Gaius Liberius. Dupa cucerirea romana aici se construieste un castru ce va avea menirea sa apere intrarea in Valea Cenei dinspre Sud.
Fatada originala cu Gaius Liberius, si unde se vede
clar tinanad in mana o minge.
    
Imagine de la Beni-Hassan (Egipt), In care apare un grup de
fete ce arunca o minge una catre alta.


           Episkyros ἐπίσκυρος. Cunoscut si ca ephebike sau epikoinos, a fost un joc cu mingea ce era practicat in Grecia Antica . Astazi exista putine date, dar se stie ca era jucat de  doua echipe a cate 12 sau 14 jucatori, si care acuncau mingea peste adversari pana cand una dintre tabere reuseau sa o treaca dincolo de  linia de fund a adversarilor. Jocul seamana cu rugby-ul de astazi, iar in teren erau trasate trei lini albe. Una la centru, si cate una in spatele fiecarei echipe (linia de fund). In episkyros era permis pe langa picioare si folosirea mainilor, iar jocul era practicat atat de catre barbati cat si de catre femei. Indiferent de de sexul celor care il practicau, grecii jucau acest joc, ca de altfel mai toate sporturile, in pielea goala. Chiar daca pare un simplu joc cu mingea, episkyros era foarte violent, cel putin in Sparta unde se practica o forma a jocului si care se desfasura in timpul unui festival anuala a orasului. Alte jocuri cu mingea pe care grecii antici le practicau erau: sphairomachia, aporrhaxis, phaininda si ouranian. Mingea folosita de greci era fabricata dintr-o vezica urinara de porc, si invelita strans in piele (porc sau caprioara). Dar inainte de asta se folosea si o minge din par si panza, invaluite cu sfoara si cusute impreuna.
Basolerief din marmura de la Muzeul National de Arheologie din Atena,
 in care apare un "fotbalist" antic.


           Harpastum. Sau cum il mai numeau romanii, "jocul cu mingea mica". Se stie ca era un joc foarte violent, conform relatarilor despre acest sport, si ca ar avea origini grecesti, fiind considerat o versiune latinizata a phainindei sau a episkyros-ului. 
Basolerief ce reprezinta un joc de phaininda.
(Muzeul National de Arheologie din Atena)
Jocul era oarecum asemanator cu rugby-ul, si se juca mai mult cu mainile decat cu picioarele. Mingea era mica, de marimea unui grapefruit, din piele si umpluta cu nisip pentru a fi grea. Terenul pe care se juca harpastum era cam de marimea unui teren de fotbal actual, iar la mijloc era trasat o linie pe toata latimea sa. Un meci se juca intre doua echipe, iar fiecare echipa avea cate 5 sau 12 membri. Echipa care castiga la aruncarea unei monede sau a unui zar, incepea meciul in jumatatea sa de teren. Scopul unei echipe era ca sa tina cat mai mult mingea in partea sa de teren si sa nu-i o lase adversarului. In cazul in care echipa adversa lua in cele din urma mingea, se intorcea cu ea in jumatatea ei incercand sa o tina cat mai mult timp acolo. O regula importanta a harpastumului era ca doar jucatorul cu mingea putea fi abordat, iar acest lucru a dus la dezvoltarea unor combinati complexe de pase, si la o serie de trucuri si tactici pentru evitarea adversarului. Imparatul Caius Iulius Caesar, despre care se crede ca ar fi fost practicant al acestui joc, a introdus harpastum in randurile legionarilor pentru ai mentine intr-o forma fizica buna, si ca un antrenament de lupta, asta datorita naturii violente a jocului. Se crede ca odata cu patrunderea legiunilor romane in Britannia, a fost intodus si harpastum in arhipeleagul britanic. Exista teoria care spune ca acest joc ar fi stat la baza "fotbalului de gloata", stramosul fotbalului de astazi. Se pare ca la venirea romanilor populatia indigena din insule practica niste jocuri, care implica folosirea piciorului, dar mai putin sofisticate. De fapt exista scrieri care fac referire la un meci de harpastum intre romani si populatia nativa a insulelor britanice. Aici am putea vorbii intr-un fel de primul meci international de "fotbal", un fotbal ce-i drept, intr-o stare mai "rudimentara".
    Romanii jucau mai multe jocuri cu mingea, si cu diferite forme de mingi atat solide cat si umflate cu aer. Exista referinte istorice in care se spune despre baieti romani care "bateau" fregvent mingea pe strazile Romei. Cicero a descris un caz in care un om a fost ucis in timp ce se berberea la o frizerie. Barbierul i-a taiat gatul din cauza unei mingi sutate de un copil, si care l-a lovit in timp ce-l berberea pe nefericit.


            Fotbalul de gloata (Mob Football). Acest nume este dat mai multor soiuri de fotbal medieval ce au aparut in Europa acelei perioade (medievale). Fotbalul de gloata se distinge de celelalte sporturi cu mingea de pana acum prin faptul ca are un numar nelimitat de jucatori, si foarte putine reguli
Se puteau folosi orice mijloace pentru a lovi mingea si a puncta, atata timp cat nu se ajungea la omucidere sau crima. Unele persoane sustin ca nu influienta romana, cu al ei harpastum, ar sta la baza acestui joc, ci din contra, a aparut ca o celebrare a infrangerii romanilor in secolul a III lea. Alti spun ca fotbalul de gloata s-a jucat pentru prima data cu capul unui conducator danez ce conducea aceste tinuturi si care a fost decapitat.
Indiferent de origine, aceste sporturi in Evul Mediu au devenit sarbatori anuale si aveau tendinta de multe ori ca jocul sa scape de sub control, devenind adevarate revolte. Jocul implica participarea oamenilor din doua localitati legate intre ele sau doua grupuri din aceias localitate dar din parti opuse, si incercarea de a duce mingea dintr-o parte in alta a localitati sau a localitatilor. Datorita faptului ca era un joc galagios, multe capete incoronate vor semna decrete ce interziceau aceste manifestari. Fotbalul de gloata a fost imortalizat in scrierile sale de insusi William Shakespear in a sa The Comedy of Errors : "Am I so round with you, as you with me, That like a foot-ball you doe spurne me thus: You spurne me hence, and he will spurne me hither, If I last in this seruice, you must case me in leather. ".
Astazi mai exista in unele parti ale Marii Britanii in care se mai joaca niste versiuni a fotbalului de gloata, iar cele mai celebre fiind: Jocul Ba (Kirkwal Ba' game) la Orkney Islands (Scotia) si Royal Shrovetide Football la Ashbourne (Anglia).
Iata cateva segvente ale acestor doua jocuri:
                                                                  Un meci de Ba game
                                                    Un meci de Royal Shrovetide Football



            La Soule. Cunoscut si La Choule, este un sport traditional de echipa care isi are originea in Normandia, Bretania si Picardia, adica partea de N-V a Frantei. Se crede ca isi trage radacinile din harpastum-ul roman, introdus aici de catre legiunile romane odata cu, cucerirea acestor zone. Mingea se numea soule, si putea fi solida sau goala pe interior, facute din piele sau lemn. Cele facute din piele puteau fi umplute cu: fan, tarate, muschi sau par de cal. Existau momente cand soule era ornamentat cu canafi (ciucuri), sau erau facuta din vezica de porc si umpluta cu fan. In unele cazuri chiar si un butuc de lemn putea fi luat in considerare drept minge.
Cateva tipuri de soule (mingi) si un meci de La Soule
pe o strada. Mingea din centru jos este piesa expusa in
 muzeu,si este una dintre cele mai vechi soule gasite.
Prima atestare documentara apare in 1147, cand un document face referire la plata unei sume de bani pentru sapte mingi de mari dimensiuni. La soule se juca de regula la sarbatorile importante: Paste, Craciun, de ziua hramului unei biserici, la nunti sau chiar duminica dupa slujba religioasa de  la biserica.
Jocul putea fi agresiv, de cele mai multe ori chiar violent. Se permitea zgarieturi, muscaturi, pana si lovituri de pumn. La Soule are mai multe versiuni de joc, in unele pe langa maini si picioare se folosesc si bastoane pentru a lovi mingea (click aici). Regulile jocului sunt relativ simple. Deobicei se juca intre doua echipe din parohii diferite, iar scopul meciului era sa se inscrie fie prin ducerea mingii (soule) in fata propriei biserici, sau ducerea in fata bisericii taberei adverse. Punctul de incepere a unui meciului si locul de inscriere putea varia in functie de deciziile luate inaintea meciului. De obicei se incepea de la granita dintre cele doua parohii (centrul unui oras, cimitir, castel sau o pajiste dintre doua localitati) si se putea termina: in fata unei biserici, la un zid anume, copac sau orice altceva. Echipele erau formate din cate 20 sau 200 de jucatori de fiecare parte, dar exista documente care atesta ca erau si cate trei parohi implicate intr-un singur meci. La Auray se spune ca la un meci de la soule participasera 16 parohii, ceea ce putea aduna mai mult de 500 de jucatori. Acest joc cu toate ca era apreciat de catre multime, a fost in dese randuri interzis de catre diversi monarhi sau clerici, iar cu toate astea la soule a continuat sa se practice.
                                                 O segventa dintr-un meci de la soule.
                                                      Punctarea la un copac in la soule


          Calcio Fiorentino. Este o forma timpurie de fotbal care isi are originea in Italia secolului al XVI lea. Piazza Santa Croce din Florenta este leaganul acestui sport cunoscut si ca giuoco del calcio fiorentino, sau mai simplu calcio, care tradus inseamna "a suta", iar primul regulament oficial al jocului a fost publicat in 1580, de catre contele florentin, Giovanni de' Bardi.
Ilustratie a unui meci de calcio fiorentino din 1688.
  Meciul de calcio se juca intre doua echipe a cate 27 de jucatori asezati pe patru randuri (ultimul rand era compus din trei jucatori, iar aceia erau portarii), pe un teren rectangular, a carei lungime era de doua ori latimea sa. Golurile se dadeau prin aruncarea mingii intr-un loc desemnat din perimetrul terenul de joc, iar in teren mai exista un arbitru principal cu sase asistenti si un maestru al arenei. Un meci dureaza 50 de minute iar echipa care inscrie cele mai multe puncte sau cacce, asa cum se mai numesc, castiga. Initial acest sport era rezervat aristrocratilor bogati, care il jucau in fiecare seare intre Boboteaza si postul Pastelui. Erau chiar si papi care precticau acest sport. Papa Clement al VII lea, Leo al IX lea si Urban al VIII lea, erau recunoscuti ca mari iubitori si practicanti de calcio. Timp de doua secole calcio fiorentino nu sa mai jucat, iar asta se intampla pana in 1930, cand s-a reinceput din nou sa se organizeze meciuri. Astazi se mai joaca in Piazza Santa Croce trei meciuri pe an, in a treie saptamana a lunii iunie. Echipele participante sunt:

  • Santa Croce, cunoscuti ca Albastri ( Azzurri).
  • Santa Maria Novella, cunoscuti drept Rosii (Rossi).
  • Santo Spirito,  Albii (Bianchi).
  • San Giovanni, Verzii (Verdi)

Mai trebuie spus ca intr-un meci de calcio fiorentino, sunt admise diverse lovituri in diferite zone ale corpului cu exceptia capului.
                                                                    Calcio Fiorentino


            Aqsaqtuk. Exista relatari din 1586, in care se vorbeste despre niste marinari englezi aflati sub comanda exploratorului John Davis, ajunsi la tarmurile Groelandei, si care au mers pe uscat sa joace o forma primitiva de fotbal cu populatia indigena, eschimosii (inuiti).
Mai tarziu apar rapoarte care vorbesc despre un joc inuit jucat pe gheata, si care poarta numele de aqsaqtuk (in traducere fotbal pe gheata). Nimeni nu stie cu exactitate de cat timp populatia inuita joaca acest joc, si cu toate astea, aqsaqtuk, cunoscut si ca akraurak sau aqijut, este mentionat in legendele si miturile inuitilor, de-a lungul a sute de ani. Unii inuiti cred ca spiritele mortilor  calatoreau spre lumina nordului (aurora boreala) si jucau un joc de fotbal etern cu un craniu de morsa pe post de minge. Un meci de aqsaqtuk este jucat de doua echipe, care au un numar variabil de jucatori, si care sunt asezate fata-n fata in linii paralele  la momentul inceperi jocului. Mingea era sutata intre cele doua linii pana cand trece  una din ele, iar apoi cei care au primit golul se napustec asupra liniei adversarilor pentru a inscrie.
Marimea terenului de joc poate ajunge la dimensiuni impresionante, existand o legenda care spune ca o data s-a jucat un meci de "fotbal pe gheata" intre doua sate, iar lungimea dintre linii era de 10 mile.
In mod normal cele doua echipe poarta nume de pasari, iar de cele mai multe ori, numele sunt Ptarmiganii (de la ptarmigan) si Cozile Lungi (probabil de la skua cu coada lunga). In timpul verii cele doua echipe jucau un meci in care cei de la Cozile Lungi erau asezati in teren cu fata spre apa si Ptarmiganii cu fata spre uscat, deoarece acestea sunt habitatele preferate de pasarile in cauza. Cele doua tabere pe langa a lovi mingea se apucau si de cantat, incercand prin felul acesta sa-si deconcerteze adversarii. Odata meciul terminat, toti jucatori se adunau intr-un iglu de mari dimensiuni, numit si qaggi, unde sarbatoreau impreuna.
 In imaginea de mai sus apare o scena de joc si o minge. Mingea este din piele de ren caribu umpluta cu seminte si cusuta cu tendon, are are 10 cm in diametru si este turtita. A fost achizitionata in 1970, de la o cooperativa inuita, si expusa in muzeu . Alte mingi erau confectionate din piele de animal si oase de balena, umplute cu muschi, par, rumegus sau pene.


          Pahsaheman.Prima atestare documentara a acestui joc vine din 1610, cand, cativa dintre colonistii care au intemeiat Jamestown (prima asezare de colonisti pe continentul nord-american) au intrat in contacat cu indienii din zona. Henry Spelman capturat fiind de indieni si crescut de ei in perioada 1609-1610, spunea despre indieni lui Pocahontas:
"....They use beside football play, which wemen and young boyes doe much play at. The men never. They make ther Gooles as ours only they never fight nor pull one another doune (Arber 1910: CXIV).... "
De fapt acest joc al indienilor nativi americani, se juca cu mult timp inaintea aparitiei colonistilor englezi. Pahsaheman are mai multe variente de joc si mai este cunoscut prin alte parti ca "pasuckquakohowauog", care in traducere din limba indienilor Narraganset, inseamna "ei s-au intalnit pentru a juca mingea cu piciorul" Un meci de pahsaheman se putea juca de regula intre doua echipe de barbati, doua echipe de femei sau de multe ori meciuri intre o echipa de barbati contra uneia de femei. Exista cazuri cand intr-o echipa se aflau barbati si femei deopotriva, iar in alte triburi era suficiet a se marca un singur gol pentru a se declara o echipa castigatoare.
Relatarea urmatoare apartine unor batrani, Willard Thomas si Bessie Snake ( la inceputul sec. XVIII):
"....they used a soft ball made of deer skin stuffed with hair, about the size of a soft ball. A team had men and women both on it. The rule was the women could throw it, but the men had to kick it. They had a line at the end of the field and the one who got the ball across that line scored a point. It took one score to win. It was really a rough game. They had betting on that game. The field was a little over 100 yards long. They started the game by a man throwing the ball up among a bunch of men and women out in the center. Men could catch the ball, but couldn't throw it; they had to pass it by kicking it. Men got their shirts torn up and everything else. A bunch of women would grab him and keep him from kicking the ball...."
In aceasta imagine apar:
Sus, un meci intre barbati.
Jos, un meci intre femei.
            Exista o alta relatare, si poate cea mai importanta, data de Nora Thompson Dean, Asociatiei Tinutului Lenape (Lenape Land Association) in 1971, si in care se gasesc cateva date importante despre felul cum se juca pahsaheman de catre indienii Lenape. Mingea pe care o foloseau purta numele de "pahsahikirn", si era facuta din piele de caprioara, avea o forma alungita ca mingea de rugby, si era umpluta cu par de cerb. Avea un diametru de aproximativ 23 de centimetri. La fiecare capat de teren se aflau portile, care constau din doi stalpi cu diametrul de 13-15 cm, inalti de aproximativ 4,50 m si care erau asezati la 2 m unul de celalalt. Era cazuri cand in loc de stalpi, portile puteau fi doi copaci curatati de crengi. Terenul de joc nu avea o marime anume si nu avea nici linii care sa marcheze suprafata sa. Echipele erau doua la numar, una numai barbati si cealalta numai femei, iar fiecare echipa putea avea cati jucatori vroiau, cu conditia ca, copiii sa nu participe intr-un meci, deoarece era un joc dur si se puteau alege cu rani serioase. Meciul incepea cand un barbat sau o femeie in varsta se duceau la mijlocul terenului si aruncau mingea in sus. Cam cum se face astazi la baschet. In acel moment ambele echipe sar pe minge si o lovesc in directia portii echipei adversare. Un barbat nu putea purta mingea in maini si nici sa paseze cu mainile, dar i se permitea totusi sa o prinda. In cazul cand intercepta o minge, el era obligat sa stea pe locul unde a prins mingea si sa o suteze fie inapoi spre poarta s-a, fie sa o paseze cu piciorul unui coechipier. Tot barbatul, nu avea voie sa prinda sau sa faca un tackling unei femei care avea mingea, dar avea totusi dreptul sa o impiedice sa pasese, si sa loveasca mingea chiar din mainile ei. Femeile puteau folosi atat mainile cat si piciorele, puteau alerga cu ea in mana, pasa sau suta cu piciorul. Daca barbatul nu avea voie sa prind sau sa faca un tackling unei femei cu mingea, ei bine, femeile nu aveau nici o restrictie de genul acesta. Scorul meciului era tinut de catre o persoana in varsta, folosind  12 betisoare a cate 6 cm lungime. La fiecare gol inscris de catre o echipa, primea in dreptul ei cate un betisor, iar in caz de egalitate (6 bete la 6) se juca pana ce una dintre echipe mai inscria un gol, asa ca-n zilele noastre cu regula golului de aur.
       Jocurile se jucau doar primavara, deoarece batranii considerau ca e un pacat mare sa se joace in alte perioade ale anului. Sezonul jocurilor incepea prin martie sau aprilie si se incheia le mijlocul lunii iunie. Era o regula, ca la ingeputul primului meci din an, cateva persoane in etate faceau o rugaciune catre Creator, in semn de multumire, iar la sfarsitul ultimului meci din an, unele femei varstnice luau mingea, faceau o rugaciune si pe urma o deschideau lasand ca parul de cerb din ea sa cada pe pamant. Pielea era data pentru pastrare unei  alte persoane, ca in sezonul urmator sa mai poata fi folosita din nou, asta in cazul in care se mai putea refolosii si nu era grav deteriorata.


           Marn Grook. Pe continentul australian exista cateva triburi aborigene care practica o serie de jocuri de prindere si sutare a unor mingi umplute si caruia istorici le-a dat un numele generalizat de marngrook (Marn Grook), care tradus inseamna "jocul cu mingea".
Ilustratie din 1857, in care apar niste copii de aborigeni jucand
marngrook (in centrul imagini intr-un plan mai inepartat),
Cel mai vechi document scris in care se face referire la jocul practicat de aborigeni, este o anecdota din cartea The Aborigines of Victoria, a lui Robert Brough-Smith, in care este citata afirmatia unei persoane pe nume Richard Thomas, si care spunea ca in 1841, in Victoria (Australia), fusese martorul unui joc pe care aborigeni il jucau: "The men and boys joyfully assemble when this game is to be played. One makes a ball of possum skin, somewhat elastic, but firm and strong. The players of this game do not throw the ball as a white man might do, but drop it and at the same time kicks it with his foot. The tallest men have the best chances in this game. Some of them will leap as high as five feet from the ground to catch the ball. The person who secures the ball kicks it. This continues for hours and the natives never seem to tire of the exercise.".
Se crede ca era un joc ce era jucat la adunari sau sarbatori, de aproape 50 de jucatori. General vorbind, cei care au observat aceste jocuri sustin ca este un fel de fuziune intre lovirea unei mingi cu piciorul inainte ca ea sa atinga pamantul (acest procedeu se numeste punt kick) si prinderea uneia (n.r. minge). Ce este curios la Marn Grook, e lipsa unui odiectiv al echipei, aici "a inscrie" sau "a puncta" nu exista, si nici castigator. Singurul obiectiv era sa nu se lase ca mingea sa atinga pamantul. Chiar daca Marn Grook se juca doar in statele Victoria si Noul Wales de Sud (New South Wales), s-a descoperit ca tribul Walpiri din Australia Centrala, juca un joc asemanator cu o minge din piele de opossum si pe care ei o numesc pultja.
  Aici un scurt videoclip despre Marn Grook: Enter.




Tipuri de mingi folosite
in ki o rahi.
           Ki-o-rahi. Este un joc maori pre-european din Noua Zeelanda (Aotearoa in lb. maori), care are foarte multe asemanari cu rugby-ul. In trecut ki-o-rahi era folosit ca un antrenament de lupta, de catre temutii razboinici maori. Un meci este jucat de doua echipe a cate sapte jucatori, pe un teren circular compus din mai multe zone, iar scopul jucatorilor este sa puncteze atingand "pou" sau "tupu" cu o "ki" (minge de  in folosita in acest sport).
  Terenul pentru ki-o-rahi este compus din urmatoarele cinci zone:

  • Te Marama, care se afla in fata  unui spatiu din terenul de joc ce se numeste Te Ara.
  • Te Ara, este  zona care duce spre centrul terenului (Pa Wero).
  • Pa Wero, zona unde se afla amplasat tupu.
  • Te Roto, este zona care inconjoara Pa Wero.
  • Te Ao, este ultima zona si e cea care inconjoara zona Te Roto. In aceasta zona se afla amplasati si cei  sapte "pou".
Ultima zona nu are o marime standard in ceea ce priveste suprafata sa, putand avea orice fel de marime se doreste. Intr-un meci oficial sunt sapte jucatori de ki-o-rahi, dar se poate fi si mai multi, cu conditia ca numarul de jucatori din fiecate echipa sa fie egal.
Teren de Ki-o-Rahi.
 Una dintre echipe se numeste Ki Oma, si este cea care apara tupu, iar cealalalta se numeste Taniwha, si sunt aceia care arunca cu o ki din zona Te Roto inspre tupu pentru a puncta.
Ki Oma, are voie sa stea doar in zonele Pa Wero, Te Ara si Te Ao, iar cei din Taniwha doar in zonele Te Roto si Te Ao. Lovitura de incepere este data din zona Te Marama de catre un Ki Oma, cu un sut inspre Pa Wero. Cei din Ki Oma pot inscrie doar atingand pou cu mingea (ki), si asta cate un jucator odata. Spre exemplu un jucator poate atinge un pou cu ki si pe urma o paseaza unui alt coechipier care la randul lui poate atinge un pou, inscriindu-se astfel 2 puncte. Dupa asta, pentru siguranta, mingea este dusa imediat spre zona Pa Wero. Cei din Taniwha pot inscrie doar atingand tupu prin aruncarea mingii inspre el, si asta doar din zona Te Roto. Un meci de Ki-o-Rahi e impartit in patru reprize a cate 10 minute, iar dupa fiecare repriza echipele isi schimba indentitatea. Cei de la  Ki Oma devin Taniwha si vice versa. Se spune ca cei sapte pou reprezinta cele sapte stele ale Matariki ( constelatia Pleiadelor), cele care dau semnalul inceperii Anului Nou maori. De fapt exista o legenda care leaga Matariki de ki-o-rahi, si in care se spune cum ca o data, o patupaiarehe (un fel de zana) a rapit-o pe frumoasa sotie a lui Rahi Tu Taka Hina (Rahi), Te Arakurapakewai (Te Ara). Acesta dorind sa isi salveze sotia pleaca in cautarea ei, infruntand numeroase pericole, si de multe ori fiind aproape de moarte. In cele din urma este salvat de catre tatal sau Eru, care a invocat o vraja ce-l va feri de toate pericolele. Cand Rahi la un momentat, spune legenda, a privit spre cer si  a observat cele sapte stele ale Matariki, care se spune ca la ajuta  sa scape de probleme si sa atinga Marama, ceea ce in limba maori inseamna iluminare.Cei interesati sa afle intreaga legenda intrati aici.
         Acest joc, in trecut nu numai ca era pentru antrenamentul razboinicilor maori dar era extrem de util in ai forma pe tineri in a deveni razboinici, iar regulile sale puteau varia de la un trib la altul. In 1870, englezi au introdus in Noua Zeelanda rugby-ul, si odata cu asta a interzis in scoli sa se mai practice ki-o-rahi. Mai tarziu in 1888, s-a alcatuit prima echipa nationala de rugby a Noii Zeelande, iar absolut toti jucatorii erau nativi maori, fosti practicanti de ki-o-rahi, si tot in acea perioada sa decis ca emblema echipei sa fie o feriga argintie (feriga argintie apare si in legenda mai sus amintita). Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, Printesa  Te Puea Herangi, incurajeaza populatia maori sa reanvie jocurile traditionale, si astfel, de atunci si pana astazi, ki-o-rahi continua sa se practice.
Pentru cei interesati sa vedeti un videoclip despre cum se joaca Ki-o-Rahi si care sunt regulile lui, intrati aici : Partea I si Partea II.

Ar mai fi ceva de spus despre jocul georgian lelo burti si cel indian yubi lakpi, ambele foarte asemanatoare cu rugby-ul, dar ma opresc aici ca si asa am lungit mult acest articol. Dar totusi va las un videoclip cu segvente doar despre lelo burti, deoarece cu yubi lakpi nu am putut gasi: Enter.



              Cea mai veche minge din piele gasita intacta. Fabricata  pe la mijlocul sec. XVI.