sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Dezastrul de la Munchen

         In 1955, la sugestia jurnalistilor de la L' Equipe, Gabriel Hanot si Jaques Ferran, UEFA infiinteaza Cupa Campionilor Europei, competitie ce era dedicata cluburilor campioane din tarile afiliate forului european (n.r. UEFA). Prima editie se desfasoara in sezonul 1955-1956, si desi Chelsea este  campioana Angliei, participarea ei este oprita de catre Alan Hardaker, secretarul Football League (prima liga de fotbal din lume), pe motiv ca ar fii spre binele Angliei, ca, cluburile engleze sa nu participe. Un an mai tarziu Manchesterul lui Matt Busby castiga liga si cu ajutorul presedintelui clubului, si a presedintelui Football Associations, va sfida liga devenind prima echipa engleza care participa in ECC. Odata cu prima participare a Angliei in nou infiintata Cupa ECC, Romania are si ea prima ei participare prin campioana Dinamo Bucuresti, unde trece in turul preliminar de Galatasaray Istanbul dar este eliminata in prima runda de catre CDNA Sofia (CSKA).
Matt Busby
In aceasta editie a competitiei (1956-1957), Manchester reuseste sa ajunga in semifinala, unde este eliminata chiar de catre castigatoarea din acel an (Real Madrid), astfel demonstrand conducatorilor Football League ca s-au inselat atunci cand s-au opus participarii cluburilor engleze. Acea echipa de exceptie mai era poreclita si Busby Babes, asta datorita tineretii pe care acei jucatori o aveau. Aceasta  generatie a avut de la inceput ceva diferit, fiind crescuti si formati de catre Joe Armstrong si Jimmy Murphy la echipa de juniori a clubului, lucru ce nu se prea intampla la vremea respectiva si la restul echipelor. In fine! Sa revenim la "copilasi". De fapt porecla de Busby Babes pare sa fi fost data de catre jurnalistul Tom Jackson, deoarece in sezoanele 1955-1956 si 1956-1957, Manchester a castigat campionatul cu o medie de varsta a echipei de 21 respectiv 22 de ani.
Busby Babes in 1957
 Dupa ce a castigat campionatul in 1956-1957, cei de la United se vad din nou in postura de a reprezenta Anglia in Europa pentru sezonul 1957-1958. Avand in vedere ca in sezonul trecut echipa a ajuns in semifinalele ECC, acest lucru o  facea sa fie una dintre favorite la castigarea trofeului continental. Dupa ce trece in preliminarii de catre irlandezii de la Shamrock Rovers cu scorul total de 9-2, si in prima runda de cehoslovacii de la Dukla Praga (echipa ministerului apararii) cu 3-1, Manchester United se califica in sfertuile de finala, acolo unde aveau sa ii intalneasca pe cei de la Steaua Rosie Belgrad. La data de 14 ianuarie, pe Old Traford, englezii primeau vizita campioanei Iugoslaviei, in fata caruia castiga prima mansa cu 2-1, urmand ca pe 5 februarie, la Belgrad, sa se decida calificarea. Cum in acea perioada meciurile din Football Ligue se jucau Duminica si cele internationale la mijlocul saptamanii, United a ales calea aerului pentru calatorii in deplasarile europene. Asta ca sa se poata incadra la timp si pentru meciurile din campionat, si pentru a nu se ajunge a da satisfactie vorbelor lui Hardaker. Asa ca au inchiriat un avion de la British European Airways, din Manchester, pentru a merge in Iugoslavia. Dupa un meci in care fiecare echipa a dominat cate o repriza, englezi se califica pentru a doua oara  in semifinale, dearece scorul la final a fost 3-3, si 5-4 per total.
Avionul cu pricina, pe aeroportul
din Munchen, inainte de decolare
Incepand cu plecarea din Belgrad, se simtea faptul ca lucrurile nu aveau sa se termine bine. Avionul avuse intarziere o ora pentru ca aripa Johnny Berry isi pierduse pasaportul.  Intr-un final lucrurile se rezolva si avionul decoleaza cu directia Munchen, deoarece trebuiau sa faca o scurta oprire pentru realimentare. La 14:19 GTM, turnul de control al Aeroportului Munchen-Riem, da permisiunea de a decola, dar decolarea se amana deoarece capitanul James Thain odserva ceve nereguli  atunci cand motorul ajunge la putere maxima. Trei minute mai tarziu s-a mai facut o incercare dar si aceasta anulata tot din cauza unor probleme tehnice, probleme ce erau des intalnite pentru acest tip de avion clasa Elizabethan (Airspeed Ambassador G-ALZU). In urma celei de-a doua incercari nereusite, pasagerii, care consta in echipa de fotbal al lui Manchester United, impreuna cu cativa suporteri, jurnalisti si apropiati ai clubului, au fost rugati sa coboare, ei retragandu-se de aici in terminalul aeroportului. Intre timp incepe sa ninga ceea ce facea ca planul de intoarcere la Manchester tot in aceeasi zi sa para imposibil de realizat. Duncan Edwards apuca chiar sa trimita si o telegrama, in care isi anunta iubita ca avionul va decola abia maine ( "All flights cancelled, flying tomorrow. Duncan."). Dupa o discutie cu inginerul aeroportului Bill Black, capitanul Thain decide incercarea unei noi decolari, in ciuda insistentelor celor de la aeroport ca avionul sa ramana peste noapte la Munchen. Multi dintre parageri erau cam neincrezatori. Liam Whelan, cu putin timp inainte de decolare a fost auzit spunand "Aceasta poate fii moartea, dar eu sunt pregatit". Unii fotbalisti ca Duncan Edwards, Mark Jones, Tommy Taylor, Frank Swift si Eddie Colman, s-au asezat in spatele avionului, crezand ca acolo vor fi mai in siguranta. Odata ce toti pasagerii au urcat, capitanul Thain si copilotul Kenneth Rayment se pregatesc de a treia decolare. Dupa acceptul turnului de control, avionul porneste pe pista lunga de 2 km, iar spre capatul pistei datorita ninsorii se formase si un strat de noroi ceea ce facea ca avionul sa piarda din viteza, lucru ce facea ca desprinderea de la sol sa fie imposibila.
Imagine de la imbarcarea in avion.
Avionul ajuns la capatul pistei, scapat de sub control si trece prin gardul din jurul aeroportului, apoi peste un drum, iar in cele din urma se opreste intr-o casa aflata in apropiere. Din fericire, toti cei sase membrii ale acelei familii proprietare a locuintei cu pricina, la acel moment nu erau acasa. In timpul derapajului, coada  avionului s-a rupt si a lovit o baraca de lemn in care se afla un camion plin cu anvelope si combustibil, si care in urma impactului a explodat. Imediat dupa impact capitanul Thain de teama unei explozii, ordona supravietuitorilor evacuarea, si deplasarea la o distanta sigura de avion, in timp ce el incerca sa stinga incendiul.
 In acest dezastru si-au pierdut viata: Geoff Bent, Roger Byrne, Eddie Colman, Tommy Taylor, Duncan Edwards (el murind 15 zile mai tarziu in Munchen la Spitalul Rechts der Isar), David Pegg, Mark Jones, Frank Swift (el murind in drum spre spital), Liam Whelan, toti fotbalisti, Kenneth Rayment (moare la spital) si Tom Cable, ambii membrii ai echipajului, Walter Crickmer, Tom Curry, Bert Whalley (membrii ai stafului), Alf Clarke, Donnie Davies, George Follows, Tom Jackson, Archie Ladbrooke, Henry Rose, Eric Thomson (toti jurnalisti), iar pe langa acestia si inca doua persoane au mai decedat, Bela Miklos (agent de calatorii) si Willie Santinof (suporter).
        Printre supravietuitorii teribilului accident se numara: Vera Lukic si fica sa Venona, Eleonor Miklos (sotia lui Bela Miklos), Nebosja Bato Tomasevic (un diplomat iugoslav), jurnalistii Ted Ellyard, Peter Howard si Frank Tylor, menegerul Matt Busby si jucatorii Bobby Charlton, Bill Foulkes, Johnny Berry, Jackie Blanchflower, Kenny Morgans,  Albert Scanlon, Ray Wood, Denis Viollet si Harry Gregg, care mai este cunoscut ca "Eroul de la Munchen". Este numit asa deoarece fiind grav ranit si-a riscat viata scotand si alti pasageri din avionul in flacari. Datorita lui au scapat: Bobby Charlton, Jackie Blanchflower, Dennis Viollet, Matt Busby, Vera Lukic, pe atunci insarcinata si fetita ei Venona (in alte parti apare trecuta ca Vesna).
Emblema lui Manchester United
 in anii "60
Dupa investigatii vinovat de accident a fost facut  capitanul J. Thain, pe fals motiv ca nu ar fi curatat aripile de zapada si de aia nu s-a putut ridica de la sol avionul, dar de fapt vina apartinea aeroportului pentru ca nu a curatat pista. Noroiul care se formase pe pista a fost motivul pentru care avionul nu a putut lua viteza necesara decolarii. Asa ca in 1968, capitanului Thain i-a fost retrase acuzatiile.
In urma dezastrului echipa, Manchester United a suferit extrem de mult, sapte jucatori au decedat iar altii doi (Johnny Berry si Jackie Blanchflower), datorita ranilor extrem de grave pe care le-au avut, nu au mai putut  juca fotbal niciodata. Mangerul echipei Matt Busby, fiind grav ranit si el, a stat mai mult de doua luni in spital iar dupa aceea sa internat intr-o statiune de recuperare, la Interlaken ( Elvetia). Abia dupa ce si-a revenit din depresie s-a reintors la Manchester, si a reconstuit o alta generetie "Busby Babes", una care includea jucatori ca George Best sau Denis Low. Asemenea tragedii s-au mai intamplat de-a lungul anilor si la echipe, cum a fost si dezastrul aerian de la Superga, din 1949, cand intreaga echipa al celebrei FC Torino (Il Grande Torino) a decedat. Daca  in urma dezastrului de la Munchen au existat ceva supravietuitori, in urma celui de la Superga asa ceva neexistand. Aceste doua echipe, "Busby Babes" si Il Grande Torino, sunt considerate unele dintre cel mai mari echipe din istoria tarilor lor, asta daca nu chiar sunt. Cred ca, cu alta ocazie voi vorbii si despre acest accident aviatic din 1949.
 In mod normal am vrut ca la acest articol sa profit putin sa vorbesc si de marele Duncan Edwards, dar datorita faptului  ca as face prea lung articolul, m-am gandit sa scriu despre el data viitoare, asa ca o continuare a acestei postari. Iar ca un bonus va las un link de la The Times si The Sunday Times, in care se scrie despre acest dezastru de la Munchen. Linkul aici AICI.

      Daca ar mai fi ceva de spus acum e faptul ca participanta Romaniei din acest sezon 1957-1958, al ECC, a fost Steaua Bucuresti, si care a pierdut calificarea in sferturile de finala a competitiei in fata Borussiei Dortmund. Dupa ce amandoua echipe au castigat fiecare cate o partida, si cu un golajeraj la egalitate, s-a ajuns la disputarea unui al treilea meci pe care echipa germana il va castiga cu 3-1.
     Pentru data viitoare voi scrie asa cum am spus, despre Duncan Edwards, iar dupa aia despre cel trei mari campioane a Romaniei (Venus, Ripensia si Chinezul) in perioada interbelica. Pana atunci sa auzim numai de bine.Ceau!

duminică, 23 ianuarie 2011

Totul pentru echipa


         In lume, toti suporterii incearca prin orice mijloace sa fie alaturi de echipa lor, sa o incurajeze, sa-i arate toata dragoastea si devotamentul. Si asta nu o poate face mai bine decat cantand cu patima imnul echipei lor. Asa ca pentru astazi m-am gandit sa postez niste imnuri a unor echipe cunoscute din:  Spania, Anglia, Italia si Argentina. As vrea totusi sa postez mai multe, dar deocamdata ma limitez la acestea:


                                                                  Imnul Valencia CF


                                                                   Imnul FC Sevillia


                                                                   Imnul FC Barcelona


                                                                      Imnul Real Madrid

                                                            Imnul Manchester United


                                                              Imnul Newcastle United


                                                                   Imnul FC Chelsea


                                                                     Imnul Arsenal


                                                                  Imnul FC Liverpool


             Iar ca un bonus pentru FC Liverpool : YNWA Live


              Melodia You'll Never Walk Alone a fost cantata prima data in 1945, si fost compusa de catre Richard Rodgers (compozitor) si Oscar Hammerstei II (versuri), ca parte a musical-ului "Carusel". In 1963, melodia a fost inregistrata de catre Gerry & The Peacemakers , o trupa din Anglia, iar de aici nu a durat mult timp pana cand melodia a fost adoptata ca imn de catre FC Liverpool. Ulterior echipe ca: Celtic Glasgow, Feyenoord Roterdam, FC Twente, Club Brugge, Borussia Dortmund, 1.FC Kaiserslautern, FC St. Pauli si FC Tokyo, au adoptat si ele aceasta melodie ca imn. In 2003, la un meci intre Celtic si FC Liverpool, fanii celor doua echipe au cantat impreuna You'll Never Walk Alone.

                                                                Imnul Inter  Milano


         "Amala, Pazza Inter, Amala" e folosit si de catre suporterii echipei australiene, Melbourne Victory.


                                                                  Imnul AC Milan


                                                                Imnul Juventus Torino


                                                                   Imnul FC Torino


                                                                   Imnul AS Roma


                                                                  Imnul SSC Napoli


                                                                  Imnul SS Lazio


                                                                  Imnul Bologna


                                                                   Imnul River Plate


                                                        Imnul Club Atletico Boca Juniors 


Cam atat pentru astazi. Probabil cu alta ocazie voi mai posta si alte imnuri, poate chiar din tari mai putin cunoscute. In fine! Numai bine pana data viitoare, cand voi scrie despre dezastrul aerian din 1958, de la Munchen. Ceau!

joi, 20 ianuarie 2011

Fotbal romanesc in teritorii pierdute

          Salutare prieteni! Acum toti stim ca in perioada interbelica Romania ocupa o suprafata mult mai mare ca acum, si ca odata cu al Doilea Razboi Mondial incepe sa pierda teritorii. Dar cati dintre noi stiu despre fotbalul din aceste zone? Asa ca azi mi-am propus sa scriu despre fotbalul din Bucovina de Nord, Basarabia si Cadrilater, si despre evolutia echipelor din aceste provincii in campionatul romanesc.

                           Bucovina de Nord.
            In aceasta regiune fotbalul va patrunde mult mai repede decat in Vechiul Regat, deoarece pana in 1918, intreaga Bucovina facea parte din Imperiul Austro-Ungar, ceea ce face ca acest sport sa fie propagat aici de catre Viena. Datorita faptului ca in primul deceniu al sec. XX, in Cernauti apar foarte multe echipe, in 1908 se infiinteaza un campionat al orasului.

Emblema Jahn.
      Jahn Cernauti (Jahn Czernowitz). Clubul a fost infiintat de catre niste studenti germani in toamna anului 1903. In 1908, asociatia isi schimba numele in DFC (Deutscher Fußballklub) Czernowitz, iar un an mai tarziu de aici s-a desprins o alta echipa de fotbal, numita IFC (Internationaler Fußballklub) Czernowitz. La data  de 27 mai 1910, aceasta echipa (IFC Czernowitz) va fuzionat cu Danubia Czernowitz, formand clubul BASK (Bucowinaer Allgemainer Sportklub), care la randul lui i se va alatura clubul (tot in 1910) Sarmatia. Peste cativa ani, mai exact in iunie 1928, BASK se va desfiinta. La 8 septembrie 1910, DFC Czernowitz fuzioneaza cu Societatea germana de gimnastica din Cernauti, formand Czernowitzer Turn und Sportverein Jahn, cu alte cuvinte, Clubul Sportiv Jahn Cernauti. In 1920, echipa de fotbal participa in campionatul regional al Bucovinei, pe care il castiga in sezonul 1923-1924, ceea ce ii da dreptul de a participa la turneul final al Diviziei A (acelas sezon). Unde, trece in sferturi de Brasovia Brasov, castigand cu 3-0 la "masa verde", deoarece Brasovia nu s-a prezentat, si se califica in semifinale de unde este eliminata cu 1-0 de catre puternica echipa CAOSezonul urmator castiga  din nou campionatul Bucovinei, trece de bajul eliminatoriu al turneului final (tot la masa verde), dar este eliminata in sferturi de finala de catre Fulgerul CFR Chisinau, scor 1-2. Pentru ca Fulgerul CFR este descalificata iar rezultatul anulat, Jahn va mai juca inca un meci, tot in sferturi, impotriva Oltului Slatina, pe care o bate cu 4-0. Astfel se califica mai departe in semifinale de unde este eliminata cu scorul de 3-1 de catre UCAS Petrosani (Jiul Petrosani).

Alfred Eisenbeisser
In 1934, dupa ce devine campioana a Bucovinei, este eliminata de catre Chinezul Timisoara in meciurile pentru calificare in Divizia A, iar de aici cade in Divizia B unde rezultatele sunt din ce in ce mai slabe. Pe la jumatatea anului 1937, echipa s-a desprins din cadrul clubului si s-a redenumit FS Jahn Czernowitz, iar in 1939, clubul s-a retras din campionat, jucand de-acum in liga I a judetului Cernauti, unde au devenit campioana in 1940. In 1940, datorita turnurii pe care o luase razboiul, populatia germana va emigra in Germania si odata cu ei si clubul se dizolva. Dintre toate cluburile din Cernauti, doar Jahn si Dragos Voda vor castiga meciuri la turneul final al Diviziei A. Culorile clubului erau alb-negru, iar stadionul pe care jucau era Jahnplatz, inaugurat pe 20 mai 1923. Cel mai cunoscut jucator care a jucat aici este Alfred Eisenbeisser, care a si participat cu nationala Romaniei la mondialul din Uruguay '50. Iar in ceea ce priveste Cupa Romaniei, Jahn a avut urmatorul parcurs:
- 1934-1935, pierde in saisprezecimi cu 4-0 in fata lui CAO.
- 1936-1937, o invinge in saisprezecimi pe Textila Moldova Iasi cu 2-1, dar e eliminata in optimi de Rapid Bucuresti cu 7-3.
Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, la Stuttgart-Busnau sa infiintat un club, de catre fosti membri ai clubului Jahn, care astazi poarta numele de TSV Jahn Busnau.

Stema Bucovinei
       Dragos Voda Cernauti. Cum toate etniile din Cernauti aveau cate un club de fotbal, nu putea lipsi si un club al romanilor. Asa ca spre sfarsitul anului 1909, se pun bazele clubului RFK (Rumanischer Fußballklub) Czernowitz. Dupa unirea Bucovinei cu Romania (1918), clubul a fost redenumit Dragos Voda Cernauti, in cinstea primului intemeietor al Principatului Moldovei, chiar si emblema clubului va fi capul de zimbru, un alt simbolul moldovenesc. In 1920, participa in campionatul regionat al Bucovinei, dar fara sa aiba prea are mari performante in primii ani. Abia in sezonul 1928-1929, se califica la turneul final al Diviziei A, unde o elimina pe Mihai Viteazul Chisinau in turul intai, cu scorul 1-0, trece in sferturi de finala si de Dacia Vasile Alecsandri Galati, tot cu acelas scor, dar este eliminata in semifinala de catre Venus Bucuresti, dupa un meci cu prelungiri, scor final 4-3. Anul urmator castiga campionatul Bucovinei, calificandu-se astfel la turneul final, dar e eliminata in sferturi de catre Mihai Viteazul Chisinau cu scorul de 4-2. Reuseste si in sezonul 1932-1933, sa devina campiona a Bucovinei, dar a trebuit sa joace un meci de baraj pentru promovare in Divizia A in compania Brasoviei Brasov, meci pe care il pierde. Dupa un nou titlu regional, echipa intra in Divizia B, iar in 1937, promoveaza in Divizia A (perioada divizionara), fiind singurul club din orasul Cernauti care va ajunge la acest stagiu, bucurie de scurta durata deoarece la finalul sezonului retrogradeaza. Echipa avea culorile rosu-albastru iar stadionul unde jucau purta acelas nume. Terenul a fost inaugurat la 1 octombrie 1921, iar la 21 iulie 1931, stadionul.
        In Cupa Romaniei, Dragos Voda a avut urmatorul parcurs:
- 1935-1936, o invinge in saisprezecimi pe prim divizionara AMEFA Arad cu scorul de 3-0, si se califica mai departe  in optimi, unde pierde in fata Universitatii Cluj cu 4-1.
- 1937-1938, e invinsa in saisprezecimi de Pheonix Baia Mare cu scorul de 4-0.
- 1939-1940, in editia asta, in saisprezecimi o bate pe, surpriza, marea Ripensia Timisoara cu 4-3, astfel calificandu-se in optimi unde trece si de Astra Sportiva Metrom Brasov cu 3-0, dar este eliminata in sferturile de finala de catre Sportul Studentesc, scor 6-2. Ca o paranteza, Dragos Voda singurul club din Bucovina de Nord care ajunge in sferturile de finala a  Cupei Romaniei.
- 1942-1943, castiga in saisprezecimi cu 4-0 in fata lui Vulturii Iasi, dar pierde la acelasi scor in optimi cu FC Ploiesti.
Dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial, clubul dispare definitiv. Cel mai cunoscut fotbalist care a activat aici este, la fel ca si la Jahn, Alfred Eisenbeisser, iar cea mai mare performanta a clubului e un titlu de campioana a Romaniei la hochei pe gheata in 1937-1938.

Isidor Gansl
     Maccabi Cernauti. Clubul s-a infiintat in 1909,  ca o asociatie de drumetii, sub denumirea de Wanderbund Blau-Weiß Czernowitz. Mai tarziu in 1920, echipa de fotbal a clubului se inscrie in campionatul regional al Bucovinei, competitie pe care o castiga chiar din primul an, fiind totodata si campioana neoficiala a Bucovinei in 1919. In mod normal, la cum am prezentat si la celelalte doua echipe mai devreme, Maccabi, in calitate de campioana a Bucovinei, ar fi trebuit sa participe la turneul final al Diviziei A, dar din cauza faptului ca in 1920, inca nu se infiintase Divizia A, Maccabi va ramane doar la nivelul de campioana a regiunii. Asta doar pana in sezonul 1926-1927, cand castiga campionatul Bucovinei si se califica la turneul final pe tara, dar este invinsa in meciul de baraj de catre Mihai Viteazul Chisinau, cu scorul de 6-0. Trei ani mai tarziu reuseste sa castige din nou compionatul Bucovinei, ceea ce ii aduce o noua participare la turneul final, dar nu reuseste sa castige nici un meci, fiind eliminata in semifinale de SG Sibiu cu 4-2. Acelasi lucru se intampla si in sezonul urmator (1931-1932) cand tot in aceeasi faza e eliminata cu 5-0 de catre mult mai titrata Venus Bucuresti. La 25 februarie 1932, Hakoah Cernauti va fuziona cu Maccabi, jucand si in sezoanele urmatoare sub acelasi nume (Maccabi). In 1937, clubul a ajuns sa joace in Divizia C, dar Divizia C in 1983, va fi temporar desfiintata asa ca echipa a ajuns sa joace in campionatul judetului Cernauti. Culorile clubului erau alb-albastre, iar terenul pe care jucau se numea Makkabiplatz (de la 9 iulie 1922).
In ceea ce priveste Cupa Romaniei, Maccabi  avut urmatorul parcurs:
- 1934-1935, este eliminata in saisprezecimi de catre Societatea de Gimnastica Sibiu cu scorul de 4-0.
Dupa ce trupele rusesti ocupa orasul Cernauti, in iunie 1940, clubul se desfiinteaza.
Singurul jucator cunoscut care a jucat aici este Isidor Gansl, un fotbalist austriac nascut in Budapesta, si care a jucat pentru nationala Romaniei (octombrie 1923). Acest fotbalist a mai activat la echipe ca SC Hakoah Viena, Ferencvarosi TC si MTK Budapesta (FC Hungaria).

      Polonia Cernauti. Clubul sa infiintat in 1907, sub denumirea de Sarmatia Cernauti, asociatie care se va desfiinta in 1909 si reinfiinta in 1910, cand se va si alatura echipei BASK Cernauti. In 1912, din BASK s-a desprins  Clubul Sportiv Dorost Sokoly, care in 1914 s-a redenumit Victoria, iar in 1919, isi schimba numele in Polonia. Odata cu noua denumire si clubul participa in campionatul regional al Bucovinei, pe care il castiga in sezonul 1921-1922, iar odata cu asta si dreptul de a participa la turneul final, unde se impiedica de Tricolorul Bucuresti (scor 1-0) in sferturile de finala. Situatia asta se repeta si in sezonul urmator cand, devine campioana Bucovinei iar la turneul final, tot in sferturi de finala si la acelasi scor de 1-0, pierde in fata lui CS Targu Mures. Dupa cativa ani in care echipa a avut doar mici realizari, in sezonul 1927-1928, redevine campioana a Bucovinei si participa la faza finala a campionatului Romaniei, dar respecta "traditia" si este eliminata in sferturi de Mihai Viteazul Chisinau cu scorul de 5-2. In 1933, datorita rezultatelor foarte slabe, clubul a retrogradat in liga a II-a a judetului Cernauti, situatie totusi de scurta durata pentru ca dupa un an revine in prima liga. Clubul isi va shimba numele in Wawel, in octombrie 1935, nume sub care va retrograda din nou in liga a II-a a judetului. Culorile clubului erau alb-verde, iar stadionul pe care jucau se numea Boisko Polskie (inaugurat in 1919). Cei mai importanti jucatori care au jucat aici sunt Iosif Klein si Stanislas Micinski, ambii jucand pentru nationala Romaniei. In 1940, odata cu invadarea trupelor sovietice, si clubul se desfiinteaza.

        In afara echipelor de mai sus, singurele echipe care au mai participat in saisprezecimile Cupei Romaniei sau la turneul final a campionatului national, au fost Hakoah Cernauti, care s-a infiintat in 1910 dar a fuzionat in 1932 cu Maccabi, si Caurom Cernauti.


                    Basarabia.
         In ceea ce priveste anul primul meci jucat in aceasta zona nu exista o data certa, istoricii din Republica Moldova avand pareri diferite despre acest subiect. Unii spun ca primul meci s-a jucat in 1910, altii in 1911 sau 1912, dar FMF (Federatia Moldoveneasca de Fotbal) a decis ca primul meci jucat pe aceste meleaguri a fost la data de 29 august 1910, intre echipele gimnaziilor din Odesa si Chisinau. Sursa de pe care se bazeaza FMF-ul este cartea "Scrisorile unui sportiv batran" a lui Nikolai Biazi. Biazi fiind nimeni altul decat cel care a arbitrat finala primului campionat al URSS. Abia in 1917, in Chisinau este atestat documentar primul club de fotbal. Se numea Maccabi si apartinea evreilor stabiliti aici.
         Fotbalul, in perioada sa de inceput se juca pe Ciclodrom, undeva pe langa strada Reni, unde prin anii '20, Pantelimon Sabatin, un mare iubitor al fotbalului, strange in jurul sau un nucleu de jucatori tineri compusi din elevi de liceu. Acest personaj  va activa multi ani la Sporting Chisinau si Mihai Viteazul. Ca si Sabatin, vor aparea  si alti rusi, care, din cauza bolsevicilor vor emigra in aceste regiuni proastat unite cu Romania. Basarabia fiind si prima provincie care sa unit cu Vechiul Regat pentru a forma Romania Mare. Intre acesti emigranti rusi, au fost si unele persoane care s-au impus in sportul local, asa cum a fost si, mai sus mentionatul Sabatin. Ei au fost aceia care i-au influentat pe tinerii din zona in ce priveste fotbalul. Printre acesti tineri aflandu-se si fiii preotului Valcov, cei care, in jurul anului 1920, infiinteaza echipa Viteaz . Tot in aceasta perioada apare si Fulgerul Chisinau care impreuna cu Sporting si Mihai Viteazul Chisinau se vor bate pentru suprematie in campionatul Basarabean.
  
      Mihai Viteazul Chisinau. Este cel mai tritrat club basarabean din perioada interbelica, fiind singura echipa, alaturi de Fulgerul CFR, care ajunge in semifinalele campionatului Romaniei. Acest club a fost infiintat in 1920, de catre fratii Valcov (Vasile, Nicolae 'Colea'Petre 'Petea' si Volodea), iar la inceput purta numele de Viteaz, dar in 1925, isi schimba denumirea in Mihai Viteazul. Pierde titlul de campioana a Basarabiei in sezonul 1924-1925, dupa ce duce o lupta acerba cu rivalele Sporting si Fulgerul CFR. Acest titlu este castigat la final de catre echipa feroviara. Abia in sezonul 1926-1927, reusesc sa castige campionatul regional, calificandu-se in acest mod la turneul final al Diviziei A, unde o vor demola in meciul de debut pe Maccabi Cernauti cu 6-0. A urmat meciul din sferturi cu Unirea Tricolor Bucuresti, si dupa un meci terminat la egalitate (4-4), a trebuit sa joace un al doilea meci in ziua urmatoare, dar pierde in prelungiri cu scorul de 3-1. 
Mihai Viteazul in anul de debut la Turneul Final al Diviziei A
De acum incolo 'Viteazul' va participa la faza finala inca trei sezoane consecutive:
- In sezonul 1927-1928, va trece in primul tur de Concordia Iasi cu scorul de 9-1, se califica in sferturi de finala unde o intalneste pe Polonia Cernauti, si pe care o bate cu 5-2, dar in semifinale este eliminata de  viitoarea campioana din acest an, Coltea Brasov.
- In sezonul 1928-1929, dupa ce castiga campionatul Basarabiei, participa la turneul final dar este eliminata in primul tur de catre Dragos Voda Cernauti cu scorul de 1-0.
- In sezonul 1929-1930, castiga campionatul regional, participa la turneul final  unde o elimina din nou in turul intai pe Concordia Iasi, scor 4-2. Isi ia revansa fata de Dragos Voda in sferturi, invingand-o cu 4-2, iar in semifinale pierde in fata lui Juventus Bucuresti. La fel ca si Coltea, Juventus avea sa castige campiontul in acest sezon. Se pare ca Mihai Viteazul le purta noroc echipelor cu care se intalneau in semifinale.
Acestea au fost singurele participari ale clubului la turneul final al campionatului national. Mai apare inscrisa in sezonul 1938-1939, in Seria de Est a Diviziei B, si tot in acest sezon are prima si singura sa participare in Cupa Romaniei, unde o intalneste in saisprezecimi pe mai vechea sa cunostinta Unirea Tricolorul Bucuresti, dar nu reuseste sa treaca mai departe fiind invinsa cu 9-1.
Nu am cunostinta despre culorile pe care le aveau clubul, dar stiu ca meciurile le jucau pe "Terenul nemtesc" de langa Parcul Carol. Iar in ceea ce priveste cei mai importanti jucatori care au jucat aici, cu siguranta aceia ar fi fratii Valcov, care mai tarziu vor face senzatie cand vor ajunge la Venus Bucuresti. Colea dupa ce isi incheie cariera de jucator va antrena printre altele, echipa nationala a Romaniei si pe Steaua Bucuresti, cu care va castiga o Cupa a Romaniei. Mai trebuie mentionat aici ca aceasta echipa era sustinuta de catre militari si diversi functionari.

      Fulgerul CFR Chisinau. La fel ca si Mihai Viteazul este una dintre cele mai puternice echipe ale Basarabiei. S-a infiintat in anii '20, si a fost prima echipa din aceasta provincie care participa la turneul final al Diviziei A. Asta se intampla in sezonul 1924-1925, cand 'ceferistii' castiga campionatul regional si se califica la faza finala unde o intalneste pe Oltul Slatina, si pe care o invinge cu 2-0, calificandu-se astfel in sferturile de finala. Aici sustine un meci in compania lui Jahn Cernauti, o invinge cu 2-1, dar cei de la Slatina contesta rezultatul din meciul cu ei, deoarece sustineau ca echipa basarabeana aveau in echipa jucatori de la alte formatii. Asa ca Fulgerul CFR va fi descalificata iar resultatele anulate. In sezonul urmator castiga din nou campionatul Basarabiei si se califica mai departe la turneul final, iar aici o elimina in sferturi pe Hakoah Cernauti, scor 1-0, si accede in semifinale unde se intalneste cu Juventus Bucuresti. Dupa un meci intre aceste doua echipe terminat la egalitate (2-2), urmeaza o rejucare pe care cei din Chisinau o pierd cu 4-1. Acestea au fost singurele ei performante pe plan national, ea neavand niciodata ocazia sa se califice in saisprezecimile Cupei Romaniei. Printre cei mai importanti jucatori care au activat aici ii putem numii pe: Iozsef Kilianovits si Adalbert Strock, ambii cu selectii in nationala Romaniei. 

Ujpest TE la Cupa Mitropa din 1929

      In imaginea de mai sus daca numarati de la stanga la dreapta veti vedea ca a patra persoana e chiar Adalbert Strock. Daca veti numara tot a patra persoana, dar de data aceasta de la dreapta la stanga, il veti descoperii pe Stefan Auer asa cum era el in acel an cand a fost declarat golgeterul Cupei Mitropa.

       Sporting Chisinau. Despre Sporting nu se stie multe lucruri, doar ca era echipa lui Nicolaie Bosie-Codreanu, membru al Sfatului Tarii, fiind unul dintre aceia care a votat pentru unirea Basarabiei cu Romania. 
Sporting Chisinau in 1925
Cea mai mare perfaormanta a echipei a fost in sezonul 1936-1937, cand o elimina in saisprezecimile Cupei Romaniei pe Industria Sarmei Campia Turzii cu scorul de 1-0, si se califica in optimi de unde este eliminata cu 1-3 de catre Venus Bucuresti. Acesta fiind cel mai mare nivel atins de vre-o echipa basarabeana in aceasta competitie, Sporting fiind singura care trece de saisprezecimile Cupei Romaniei. In Divizia A nu a participat niciodata, dar din 1934 si pana 1940 apare prezenta in Divizia B, dar cu rezultate modeste.  In sezonul 1939-1940, Sporting  isi va schimba denumirea in FC Nistru Chisinau, iar dupa aceea dispare.

       Alaturi de aceste echipe a mai fost si Maccabi Chisinau, echipa care nu a participat niciodata in Divizia A dar a fost in Divizia B, plus o prezenta in saisprezecimile Cupei Romaniei in sezonul 1939-1940, cand va fii eliminata de AS Costanta cu scorul de 1-4.

                    Cadrilater.
         Aceasta regiune va intra in posesia Romaniei in 1913, ca urmare a participarii noastre la cel de-Al Doilea Razboi Balcanic, si va ramane a noastra doar pana in 1940, cand in urma Tratatului de la Craiova va reveni Bulgariei. In ceea ce priveste fotbalul in aceasta regiune nu se stie exact cand s-a jucat primul meci, dar se pare ca a fost introdus de catre soldatii din trupele Antantei stabilite aici in 1918. Echipele de fotbal care s-au infiintat aici nu au avut participari in Divizia A, ci doar cateva prezente in diviziile inferioare. Printre  echipele care se pot lauda cu asta sunt: Gloria Venera CFR Bazargic, Vifor Bazargic si Vifor Dristor Silistra.

     Gloria "Venera" CFR Bazargic. Fotbalul in orasul Bazargic incepe in toamna anului 1918, cand trupele engleze si scotiene, in urma Primului Razboi Mondial, se stabilesc aici. Se spune ca niste soldati englezi au aruncat locuitorilor o minge de carpa, pentru a le vedea reactia si pentru a inerca sa ii convinga a juca un meci impreuna. Primul club de fotbal din localitate a fost infiintat in primavara anului 1919, cand un grup de tineri entuziasti se aduna si formeaza Razvitie (Развитие). Printre acesti tineri se va afla si studentul Georgi Stoyanov, o persoana foarte importanta in lumea fotbalului local de mai tarziu.
PFC Dobrodzha Dobrich
 Clubul Gloria Venera se infiinta la data de 16 septembrie 1925, avandu-l ca presedinte pe Gencho Genchev, secretar pe Georgi Momov si casier pe Zhelez Krosnev. Echipa juca in echipamentul format din tricouri albe si sorturi cu jambiere negre. In primele sale 11 meciuri, echipa nu pierde decat o singura data in fata Venusului din Calaras, cu scorul de 2-4, iar printre ceilalti adversari cu care sa intalnit se aflau echipe din Silistra, Constanta si Medgidia. Pe 23 iunie 1925, Gloria Venera o va bate pe echipa armenilor din localitate, "Homenantmen", cu scorul de 3-0, astfel castigand primul ei titlu de campioana a Bazargicului. Echipa care a contribuit la acest succes a fost urmatoarea: Vahram (portar) - Georgi Karov, Evtim Georgiev, Vasil Hristov, Petar Petrov, Georgi Momov, Atanas Kapitanov, Stefan Saber, Dimitar Vichev si Hristo KanchevHegemonia locala a echipei dureaza pana in 1927, cand o parte din jucatori trec la rivala Vifor  Bazargic. Si cu toate astea spre sfarsitul anului, cei de la  Gloria Venera vor reusi sa ii bata pe rivali de la Vifor, cu scorul de 5-3. Mai castiga campionatul orasului in 1932 si 1936, iar in 1934, Gloria Venera impreuna cu Vifor vor crea o selectionata a orasului Bazargic cu care vor participa in Cupa Brezianu, unde vor elimina alte  selectionate din Silistra, Constanta si Campina, urmand ca sa joace finala cu selectionata Bucurestiului. Meciul final s-a disputat la data de 3 septembie ,chiar la Bazargic, si a fost castigata de catre dobrogeni cu scorul de 3-1. Datorita faptului ca au fost campioni ai orasului in 1936, Gloria Venera va participa in sezonul 1936-1937, in Seria a II-a din  Liga de Sud a Diviziei C, iar in sezonul urmator, la inceputul returului se retrage din lipsa de fonduri. In 1940, Cadrilaterul este cedat Bulgariei si odata cu asta si numele echipei se schimba in Levski, purtandu-l doar pana in 1945, cand isi schimba numele in Spartak. In 1947, va fuziona Vifor si va forma clubul de azi PFC Dobrodzha (Dobrogea) Dobrich, club ce de-a lungul timpului va purta nume ca: Cherveno zname, Spartak sau Septemvri.

    Vifor Bazargic. La inceputul anului 1924, niste elevi pun bazele unei echipe de fotbal, care la inceput sa numit "Speranta", iar ulterior i-au schimbat numele in Vifor. In primi ani echipa nu va avea mari succese, dar asta se va schimba in 1927, cand Stoian Pisclyulliev, Zhelez Krosnev, Petco Zhelezov si Ivan Stoev, toti jucatori la Gloria Venera, vor trece in randurile Viforului. Si cu toate acestea nu vor reusi sa o invinga pe concitadina Gloria. Abia pe 22 aprilie 1928, echipa va avea prima victorie importanta, intr-un meci sustinut in compania echipei Venus Constanta, terminat 5-3. In 1930, castiga campionatul orasului, reusind in acest sezon sa o bata in doua randuri pe rivala Gloria Venera cu scorurile 5-1 si 3-2. Echipele angrenate in cursa pentru titlu erau urmatoarele: Gloria Venera, Vifor, Dobrogea, Jupiter, Harachet, Sarchetman si Homenantmen. Reuseste aceiasi performanta si anul urmator, cand a invins-o in meciul decisiv pe Gloria Venera (2-1) si astfel castiga campionatul. In 1933, castiga din nou campionatul, iar de data aceasta este inclusa in campionatul de Sud a Romaniei, unde mai participa echipe din Bucuresti, Constanta, Ploiesti, Galati si  Braila. Debutul a fost unul succes, eliminand-o in sferturi pe Elpis Constanta cu scorul de 1-0, si se califica in semifinale unde o intalneste pe puternica echipa Juventus Bucuresti, meci pe care-l va pierde cu 3-1. In 1934, formeaza impreuna cu Gloria Venera o selectionata si participa in numele orasului in Cupa Brezianu, pe care o castiga.
       Dupa 1940, dupa ce orasul revin Bulgariei, Viforul isi v-a schimba numele in Tarul Boris III. La data de 23 decembrie 1945, echipa va fuziona cu Junak, iar in 1947 va fuziona cu Spartak (Gloria Venera) si va infiinta mai sus amintita PFC Dobrodzha.

    Orasul Bazargic mai are in palmares si Cupa Virgil Tilea, castigata de selectionata de juniori a orasului, cu 1-0 in fata selectionatei din Bucuresti. Alte echipe care mai erau de aici sunt: Avantul, infiintata in anii '20, dar desfiintata cel tarziu in 1940, Ancora, infiintata in 1922 si desfiintata in 1927, Strela (Sageata), infiintat in 1920, si desfiintat in 1924. In judetul Caliacra au mai existat si alte echipe, ca:
- Sport Club Strela (Sageata) din Balcic, infiintat in 1918, de catre sodatii englezi si italieni aflati in acea perioada stabiliti aici. Astazi clubul se numeste PFC Chernomorets Balchik, si joaca in liga a II-a din seria de E a Bulgariei.
- un alt club din aceasta zona este Clubul Sportiv Caliacra, infiintat in 1922, la Cavarna, iar un an mai tarziu isi va schimba numele in Venus. Dupa cativa ani Venus inceteaza sa mai existe, dar se infiinteaza un alt club in 1934, care a fost numit Bizone dupa numele coloniei grecesti care a axistat aici in antichitate. Acest club va activa pana in 1938, cand se va desfiinta. Dar asta nu pentru mult timp pentru ca dupa trecerea orasului sub administratia bulgara, se infiinteaza un alt  club care va continua traditia sportiva a localitatii. Clubul astazi poarta numele de FC Kaliakra Kavarna si din acest an va juca in prima liga de fotbal a Bulgariei.

      O alta echipa cunoscuta din Cadrilater este Vifor Dristor Silistra ( in alte publicatii Viitorul Dristor Silistra), echipa care a participat in Seria II a Diviziei C, in sezonul  1937-1938.

joi, 13 ianuarie 2011

Olympia, intaia campioana

          Aceasta "poveste" incepe cu multi ani in urma, atunci cand fotbalul era inca un "copil". De fapt, fotbalul ar fi mult mai vechi, deoarece FIFA a recunoscut, in 2004, China ca locul de nastere al jocului cu mingea (fotbalul). Chinezii, prin jurul anului 200 i.e.n., jucau un joc numit cuju, joc care are multe similaritati cu fotbalul de azi. Cuju in traducere inseamna "loveste mingea", si era jucat nu numai in China, ci si in Japonia, Coreea si Vietnam. Si cu toate acestea, englezii sunt cei care l-au "crescut" si dezvoltat (n.r. fotbalul), ei sunt cei care l-a raspandit in lume, ducandu-l peste tot unde umblau. Practic multe dintre cele mai mari cluburi de fotbal din Europa, sunt infiintate de catre englezi, sau, au participat la infiintarea lor, iar exemple de acest fel de cluburi sunt AC Milan sau FC Barcelona. In 1857, in Anglia, i-a fiinta Sheffield F.C., cel mai vechi club din lume, iar in 1888, tot in Anglia, a fost creata prima liga de fotbal (Football League), ideea apartinand lui Wiliam  MaGregor, presedintele clubului Aston Villa. In mai 1904, la Paris, s-a infiintat Federation Internationale de Football Association (FIFA), si tot in acest an dar ceva mai tarziu (octombrie), la Bucuresti, se pun bazele primului club din Vechiul Regat al Romaniei. Acest club se numeste Olympia Bucuresti, si a fost infiintata de catre niste tineri germani si cativa romani, printre care: Mario Gebauer, Theodor Davila ( fiul lui Alexandru Davila) si Lazar Breyer, Mandel, prof. Ioanide, Szalay si fratii Grunberg.
Emblema Olympia
Bucuresti
Toti erau muncitori si grefieri. Se spune ca Gebauer pe cand era inca student in Elvetia, a venit in vacanta la Bucuresti si a adus cu el prima minge de fotbal, asta se intampla in 1885. Terenul pe care jucau  era cel de la "Bolta Rece", unul dintre locurile unde s-a nascut fotbalul bucurestean, azi pe acesta loc se afla sediul BRD Groupe Societe Generale. Primul presedinte al clubului era M. Gebauer, secretarul era L. Breyer, iar capitanul echipei Charles Viereck. Intre timp, echipei i s-a adaugat si cativa elevi ai unei scoli din Bucuresti, iar in 1906, Olympia a fost invitata la Arenele Romane ca sa faca o mica demonstratie legat de noul sport. Acest eveniment, care era unul de mare amploare, era organizat cu ocazia  sarbatoriri a 1800 de ani de la terminarea Razboiului Daco-Roman, a 40 de ani de la inscaunarea lui Carol I si a 25 de ani de la proclamarea Romaniei ca Regat. Tot la acest eveniment s-a ofera si primul trofeu de fotbal din Romania. Iar cu ocazia aceastei sarbatori echipa si-a comandat, pe cheltuiala proprie: sorturile de la Paris, ghete de la Londra, si minge de la Koln. Pe 2 decembrie 1907, sustine un meci pe terenul de la 'La Sosea', in compania echipei Romano-Americana FC Bucuresti, pe care il pierde dezastruos cu 7-1.
Mario Gebauer
          In octombrie 1909, Olympia Bucuresti, Colentina Bucuresti si United Ploiesti, echipe ce aveau in componenta lor mai mult straini decat romani, se aduna si infiinteaza Asociatiunea Societatilor Atletice din Romania (ASAR), primul organ de conducere al activitatilor fotbalistice. De fapt acesta este punctul de nastere al FRF-ului. In perioada decembrie 1909-ianuarie 1910, se desfasoara prima competitie interna de fotbal, numita Cupa ASAR, cunoscut si ca primul campionat national, iar participantele erau cele trei fondatoare ( Olympia, United si Colentina).  Primul meci se disputa pe 6 decembrie, intre Olympia si Colentina, meci jucat pe Bolta Rece si care s-a terminat 2-1 pentru gazde. La finalul competitiei Olympia Bucuresti este declarata castigatoarea cupei, astfel reusind performanta de a fi prima campioana a Romaniei. Performanta pe care o repeta si sezonul urmator, dupa ce o invinge pe United Ploiesti cu 4-1 acasa, 1-1 in deplasare, si pe Colentinei Bucuresti cu 2-1. Spre deosebire de primul sezon, cand se juca un singur meci impotriva unei echipe, de data aceasta planul era ca, competitia sa se joace tur-retur. Dar din motive care nu se cunosc, sau jucat doar patru meciuri in total.
          Aceasta a doua cupa mai este cunoscuta si ca, Cupa Hans Herzog sau Cupa de Argint, numita fiind asa deoarece cupa, care era facuta din argint, era donata de catre Hans Herzog, presedintele clubului Olympia in acea perioada.
Cupa ASAR, va purta deseori numele celor ce vor dona trofeul, iar pana la infiintarea Diviziei A, pe langa numele de Cupa Hans Herzog, competitia, in alti ani,va purta si numele de Cupa Alexandru Bellio, Cupa Jean Luca P. Niculescu sau Cupa Harwester. In sezonul trei (1911-1912), echipa pierde titlul de campioana, deoarece in meciul dintre United si Olympia, meci decisiv pentru castigarea tofeului, bucurestenii au jucat in noua oameni pentru ca ceilalti doi titulari erau elevi iar parintii lor nu i-a lasat sa faca deplasarea la Ploiesti. Se vor multumi totusi cu titlu de vice-campioni, iar anul urmator, cand competitiei i se va mai adauga inca trei echipe, va fi ultimul sezon cand vor mai participa, terminand pe penultimul loc cu 3 puncte.

     In preajma anului 1915, echipa se destrama, multi alegand sa se orienteze spre " un joc mai barbatesc" (rugby), deoarece credeau ei, ca rugby-ul e un sport de viitor. Alti, printre care si Lazar Breyer, vor continua cu fotbalul si va merge la Colentina Bucuresti. Dupa Primul Razboi Mondial,  prin 1921, echipa reapare inscrisa in campionatul regiunii Bucuresti. In perioada predivizionara a campionatului (1921-1932) reuseate doar o singura data sa depaseasca faza regionala si sa participe la Turneul Final. Asta se intampla in sezonu 1927-1928 al Diviziei A, cand, castiga campionatul regional al Munteniei si disputa un meci de baraj, pe care il castiga cu 4-2 in fata celor de la Dacia "Vasile Alecsandri" din Galati. In urma acestui meci, se califica in sferturi unde pierde greu cu 2-3 in fata lui Coltea Brasov, cea care la finalul sezonului va fi incoronata campioana a Romaniei. De fapt Coltea e prima campioana din Ardeal, si singura din Brasov. In editia 1937-1938, din perioada divizionara, Olympia va participa in Liga de Sud a Diviziei C unde la final se va clasa pe locul 2, iar in 1940-1941, in seria a 3-a a Diviziei B. Daca vorbim si de Cupa Romaniei, evolutia echipei a fost urmatoarea:
- editia 1933-1934, e eliminata in saisprezecimile de finala, de catre Transilvania Arad cu scorul de 3-2.
- editia 1939-1940, este eliminata tot in saisprezecimi, de catre Carpati Baia Mare cu scorul de 4-0.
- editia 1940-1941, se respecta sablonul cu saisprezecimile si e eliminala de catre Carmen Bucuresti cu scorul de 3-2.
Corneliu Robe
         Dupa al Doilea Razboi Mondial, echipa apare in campionatul districtual Bucuresti, sub numele de Olympia-Rhein, dar nu pentru mult timp deoarece in 1946, acest club dispare definitiv. Trebuie spus ca Olympia, in perioada de dupa Primul Razboi Mondial si pana la disparitie, juca pe terenul ACSA (inaugurat in 1927), teren care se afla in zona Belu. Printre jucatori cunoscuti care au trecut prin curtea rossonerilor, spun rossoneri deoarece culorile clubului erau rosu si negru, erau: debutantii Valentin Stanescu si Ion Voinescu (considerat cel mai bun portar din istoria Romaniei), Mario Gebauer, Romeo Catana,  Lazar Breyer, Corneliu Robe, Sigmund Grunberg, Ilie Subaseanu, Nicolae Voinescu si multi altii. Iar jucatorii care au plecat de aici la nationala ii amintim pe Hans Paulini, Radu Niculescu, Ilie Subaseanu sau Corneliu Robe, ascesta din urma fiind si singurul jucator de la Olympia care a jucat la primul campionat mondial (Uruguay '30). Fac o paranteza la ceea ce am spus legat de culorile rosu si negru, si mentionez faptul ca in alte articole si publicatii mai apar si variante diferite ca: alb-albastru si alb-negru. Iar in ceea ce priveste terenul de la Bolta Rece, mai exista varianta locatiei undeva langa Arcul de Triumf si nu pe locul BRD.

 Avand in vedere ca astazi am vorbit de prima echipa care s-a infiinta in Romania si de perioada de inceput a fotbalului, vreau sa va dau a cititi, un interesant fragment dintr-un articol din Evenimentul Zilei, in care se vorbeste despre primul meci de fotbat jucat pe teritoriul Romaniei.

Marinarii englezi jucau fotbal lângă Dunăre încă din 1865!

Arhitectul bucureştean Gheorghe Radu Stănculescu a descoperit într-un document din arhivele Marinei Militare Britanice un amănunt care schimbă istoria sportului-rege din ţara noastră.

Istoria fotbalului românesc începe cu o menţiune ambiguă. Se spune că la Arad, în 1888, "un grup de tineri bătea mingea". Aradul nu era în graniţele României atunci şi nici cuvântul "fotbal" nu era specificat clar în respectivul articol publicat în presa vremii.
Sportul-rege s-a practicat însă în zona ţării noastre cu mult înainte de "momentul Arad". Descoperirea care schimbă cronologia începuturilor fotbalului în ţara noastră îi aparţine unui arhitect bucureştean. 

23 de ani mai devreme
 

Gheorghe Radu Stănculescu are 62 de ani şi un mare hobby. Acesta nu este nicidecum fotbalul, ci genealogia.

Citiţi o poveste pasionantă despre arborele de familie, despre vremuri îndepărtate când englezii n-aveau nicio problemă să lase baltă Regatul şi să-şi refacă viaţa în România şi, în special, despre cel mai vechi document în care se face negru pe alb referire la jocul de "football" în ţara noastră. 


Marinarii englezi jucau fotbal în zona Dunării în anul 1865, cu 23 de ani înainte ca tinerii arădeni să înceapă "să bată mingea"! Acest amănunt reiese dintr-un document din arhivele Marinei Militare Britanice. Este vorba despre un raport al comandantului navei militare HMS "Cockatrice", locotenentul de marină Gillson, adresat Amiralului Lord Paget, comandantul Flotei Mediteraneene din cadrul "Royal Navy". 

Britanicii fugeau de ţânţari
 

În raportul datat la 26 ianuarie 1866 (vezi facsimile), locotenentul Gillson a dezvăluit că a ordonat să fie "schimbat locul de ancorare obişnuit al vasului într-alt loc, unde acesta era de acum expus brizelor şi lângă care se afla un câmp care servea drept un excelent teren de recreere pentru cricket, quoits şi fotbal". 

Britanicii plecau, ori de câte ori timpul şi evenimentele le permiteau, înspre zone liniştite pentru a scăpa de teroarea ţânţarilor care răspândeau mult temuta malarie, dar şi alte boli. Locul acestui "câmp de recreere" nu a fost menţionat cu exactitate, dar din document reiese că navele britanice patrulau între Galaţi şi Tulcea. 

Indiferent dacă terenul ales a fost la Sud de Dunăre, în Dobrogea (teritoriu care a apar ţinut până în 1878 Imperiului Otoman) sau la Nord de Dunăre (care acum aparţine Ucrainei), partidele s-au desfăşurat pe un fost sau actual teritoriu al României.


DATARE. Raportul din 1866 vorbeşte despre evenimentele din anul anterior 

POVESTE 

Viaţa incredibilă a medicului Bolton
 

Gheorghe Radu Stănculescu a fost fascinat încă din copilărie de poveştile despre trecutul familiei, dar în special de legendele despre străbunicul englez, medicul Abraham Irwin Bolton.

Acesta s-a născut pe 26 martie 1838 la Dublin (Irlanda), iar în 1861 avea deja licenţe în filosofie, teologie şi medicină! În perioada 1861-1871, Abraham Bolton a fost medic chirurg militar naval în Marina Militară Regală Britanică. Gradul său militar era "Chirurg Adjutant", echivalentul gradului ofiţeresc de locotenent.

Cum s-a stabilit la Constanţa 

"Abraham Bolton s-a angajat pe nava HMS (n.r. - Her Majesty’s Ship) «Cockatrice», în perioada în care aceasta naviga la gurile Dunării. Ce căutau englezii în zona Dunării şi a Dobrogei în acea perioadă? Principalul scop era să asigure paza şi buna desfăşurare a comerţului cu grâne din zonă, care devenise un obiectiv strategic pentru occidentali", ne-a declarat Gheorghe Stănculescu. 

"O legendă care a circulat în familie spune că doctorul a avut un conflict cu căpitanul vasului. Consulul englez de la Constantinopol (Istanbul), cel chemat să medieze conflictul, a ordonat ca medicul să fie debarcat în următorul port, pentru că o navă putea naviga mai departe fără doctor, dar nicidecum fără căpitan. Următorul port a fost Kustendjie (n.r. - Constanţa), acolo unde medicul Abraham Bolton avea să se stabilească. Legenda conflictului n-a putut fi confirmată. E posibil să fi fost o simplă legendă menită să justifice un gest greu de înţeles al medicului, acela de a renunţa la un post în marina militară britanică pentru o aventură pe cont propriu la malul Mării Negre", a completat Stănculescu.
Document de la capătul lumii

În timp ce "săpa" asiduu după detalii despre viaţa şi activitatea străbunicului său, Gheorghe Radu Stănculescu a descoperit un alt împătimit de genealogie, stabilit în Australia. Acesta era unul dintre strănepoţii căpitanului vasului HMS "Cockatrice", cel cu care Bolton ar fi avut acel conflict care a provocat "debarcarea" sa definitivă la Constanţa. 

Astfel, arhitectul bucureştean a primit, via Antipozi, acest document în care există referiri la activitatea doctorului Abraham Bolton, dar şi prima menţiune despre jocul de "fotbal" pe teritoriul României. 

"În bibliotecă aveam «Holy Bible» (n.r. - Biblia). Străbunicul a scris pe prima pagină spiţa de neam. De acolo a început acest hobby."
, GHEORGHE STĂNCULESCU, arhitect 


FRAZA-CHEIE. Aceasta este referirea pasageră la fotbal care schimbă istoria cunoscută a sportului-rege de la noi 
"  sursa: EVZ.ro Cei interesati sa citeasca articolul intreg puteti da click pe acest link: http://www.evz.ro/detalii/stiri/marinarii-englezi-jucau-fotbal-langa-dunare. Cam atat pentru astazi, iar legat de articolul viitor, pot spune ca va fi despre echipele de fotbal, din teritoriile pierdute ale Romaniei Mari, care au participat in Divizia A. 


                                                               Va salut si numai bine!